Am copiat citatul acesta deoarece, in contextul ultimelor "patimi politice" mioritice, mi se pare mai mult decat relevant.
Pentru ca nu se adreseaza celui "mare la stat" ci unuia "copt", adica matur, capabil sa discearna binele de rau, eficienta de ineficienta si ... interesul national de cel personal.
Celui destept, care pune in valoare adevarata cale spre bine chiar si intr-o societate inechitabila asa cum este, din nefericire, economia de piata unde, ca si in lumea animala, instinctul de jungla este mai puternic decat umanismul, nu celui jonglor si instabil ca un adevarat Machiavelli modern, alunecos si periculos ca un sarpe.
Celui tare, dar nu in pumni si in sprijin "benevol-obligatoriu" din partea remuneratilor pe bani publici ci in constiinta, caracter si, de ce nu, in personalitatea pusa in slujba Mariei sale, POPORUL.
Utopic si aberant, nu?
Grea problema si ... grea mostenire, m-am gandit astazi, citind pe Facebook acest citat trimis de cineva apropiat.
Dar mi-am dat seama ca starea de fapt cu care suntem confruntati datorita declinului politic care, de aproape un sfert de veac ne ocupa tot timpul, controversata si condamnabila in asta isi are originea. In greaua mostenire care ne macina destinul si contrazice mirifica viziune a unui inaintas care spunea:
"Viitor de aur Tara noastra are
Si prevaz prin secoli a ei inaltare".
(http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/dimitrie-bolintineanu/mircea-cel-mare-si-solii.html)
Gandul la un asemenea vis mi s-a nascut atunci cand, urmarind o emisiune care, sigur, nu este pe gustul multor politicieni, "ORA REGELUI", am avut si eu surpriza sa vad cativa tineri care, asa tineri cum erau, apreciau la adevarata valoare tragedia petrecuta prin abjecta "executie" a monarhiei constitutionale si incapacitatea politicului mioritic de a se delimita total de comunismul care a pus-o "in arta". Dar care s-a derobat, ca sa folosesc un termen "consacrat".
Dar nici asta nu are vreo legatura cu greaua mostenire la care m-am gandit eu si fac referire prin aceste ganduri.
De ce?
Asa cum spuneam mai deunazi, citesc cu nepotelul meu "bibliografia de vacanta". Astazi suntem la nemuritorul Ion Creanga si am dat peste o poveste mai mult decat relevanta pentru tot tabloul funest care reda Romania razboiului continuu dintre palate, Romania neguvernabila sau oricum ar fi ea prezentata de "patriotii" care nu se pot, sub nici o forma, raporta la citatul de inceput.
Povestea lui Stan Patitu.
De ce "grea mostenire"? Cine o va citi (reciti) va intelege.
Eu inchiei cu un alt citat, in context, caci este explicatia perfecta a dezastrului postdecembrist care ne urmareste si nu se mai termina, prin aplicarea lui ad litteram si defineste aceasta mostenire grea de pe umerii nostri si ai generatiilor viitoare:
"Fã-te frate cu dracul pânã treci puntea.
Call the bear "uncle" till you are safe across the bridge. "
(http://www.estcomp.ro/~sc10/wisdom/fprov.html)
Ce traba ar fi daca si in viata reala sfarsitul ar fi ca in povesti, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu