miercuri, 30 iulie 2014

Despre ...o "cestiune arzatoare"

„Întreaga înțelepciune umană se rezumă la două cuvinte: așteptare și speranță.” — Alexandre Dumas

Fara a fi malitios, ma ingrozeste modul in care suntem desconsiderati noi, simplii cetateni de toti cei care au "avansat" in functiile publice ale statului, ca si cum acest lucru li s-ar cuveni ca ceva "dat" lor si numai lor.

Inainte de a schimba canalele, caci azi sunt mai liber, ascultam si aflam cateva din "aberatiile" democratiei noastre originale.
Odata, cineva se facea ca nu-l cunoaste pe unul din potentatii "asfaltului" ca acum sa aflam, cum s-a mai aflat si cu alte "spete" ca respectivii erau "intovarasiti" cu mult inainte de accederea unuia dintre ei la acea functie atat de ravnita dar si greu de parasit(!).
Mai in zilele noastre, doua persoane retinute pentru cercetari, martori "opozabili"si care, conform tuturor principiilor ar trebui sa nu se poata intalni pentru a-si pune de comun acord marturiile, sunt transportati impreuna, la diferitele imprejurari, ca si cum asa ceva ar fi normal si de la sine inteles. 

Dar astea sunt mici "dulcegarii" in comparatie cu ceea ce, pentru mine, a insemnat "o lansare", nu spre Luna sau Marte ci pentru viitoarele alegeri.

Cat am putut, ieri am urmarit acea Conventie unde s-a lansat oficial un candidat la "prezidentiale".
Nu pot face analiza prestatiei si nici nu mi-am propus, dar am ramas profund dezamagit de modul in care, traditional, se flutura aceleasi promisiuni, se fac aceleasi acuze si, in ultima instanta, se face acelasi "scenariu" de trista amintira dupa care "ei au fost rai, noi vom fi mai buni!".
Si pentru ca nu pot "diseca" discursul, caci nu l-am urmarit in totalitate, mi-au ramas in minte cateva idei care vin sa-mi certifice ca, din pacate, mai avem inca mult de asteptat pentru ca in mediul nostru socio-politic sa se poata "implementa" citatul de inceput".

Una ar fi chestiunea cu "victoria" inlaturarii celui atat de "greu de clintit".
Pai aceasta ar fi fost o victorie atunci, in fierbintele 2012 cand, lamentabil, USL-ul nu a reusit (sau nu a dorit-o cu adevarat?) sa mai "mobilizeze" aproximativ o jumatate de milion de votanti. Nu are sens, acum, sa se mai caute vinovatii si sa ne mai "imbatam cu apa rece" din moment ce asteptarile nu au corespuns promisiunilor iar speranta s-a dovedit desarta.

Alta ar fi chestiunea viitoarei accederi.
Aici, nu pot face nici un alt comentariu decat redarea, prin copy-pas, unor alte citate celebre care puncteaza (http://cuvintecelebre.ro/autori-citate/):
„Oamenii au deosebitul talent de a alege exact ceea ce le face rău.”— Joanne K. Rowling
„Dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm.” — Mark Twain
„Sosesc alegerile. Pacea universală este declarată și vulpile au un sincer interes de a prelungi viața găinușelor.” — George Eliot
„Politica este arta de a obține voturi de la săraci și fonduri de la bogați, promițându-le unora protecția față de ceilalți.” — Legile lui Murphy 

Mai mult decat spun citatele de mai sus nu cred ca se poate spune. Si nici care si cum ar fi materializarea asteptarilor si sperantelor "in speta"

Pentru ca, si aici ma opresc la "aceeasi Marie cu alta palarie" care, comico-tragic ne "imbrobodeste" de aproape un sfert de veac, gandurile ma duc la acelasi film la care am facut, recent referire, cand un candidat  corect, moral, principial si credincios "crezului" sau s-a adresat electoratului cu formula: "NU MA VOTATI!".

Chiar, de ce l-as vota eu pe domnul respectiv?
Caci, asteptarile si sperantele mele avute atunci, in firbintele an pe care l-am dorit "al schimbarii", s-au spulberat odata cu venirea la putere a "struto-camilei" nascuta ad-hoc, fara concretizarea "zbaterii si dezbaterii" tocmai pentru care se "plamadise" acel hibrid atat de usor de anihilat, dupa doi ani, de formula consacrata "dezbina si stapaneste" si printr-o suprapunere si imixtiune a externului mai mult decat batatoare la ochi.
Deci, de ce sa-l votez?
Ca sa ascult iar lamentari gen "am facut calcule gresite", sau "nu depinde numai de mine, ca persoana", sau mai stiu eu ce scuze care, nefericit acuza? Pentru ca, asa cum i-a placut sa aminteasca de traditie si originea dumisale, "o promisiune data, este datorie curata", nu?
Ca sa-mi fac iar sperante si asteptari, dupa care sa constat ca totul nu a fost decat o manipulare abjecta, asa cum s-a intamplat la ultimele alegeri?
Ca sa cred ca macar copiii mei o vor duce mai bine si sa vad, in realitate, ca nici nepotii mei nu vor mai ajunge la acel "trai decent" ravnit acum de noi si considerat nostalgie dupa trecut?
Ca sa vad cum manipulati, dezinformati si, mai grav, intoxicati cu "presiunea" Occidentului guvernatii vor fi iar la mana unui partid, sau partide care urmarindu-si doar propriile interese vor "face si desface" aliante si fuziuni din care noi, simplii cetateni vom trage, iarasi si din nou, ponoasele?

As mai putea continua cu aceste intrebari, caci nu am auzit (repet, atat cat am putut) decat laude, laude si iar laude. Cu siguranta, daca se iau ca reper doar statisticile, impersonale, reci si inumane totul merge perfect. 
Daca, insa, ar sta in fata omului de rand, cu un "cos zilnic", salar minim pe econimie si pensie de mizerie si ar fi intrebat daca poate sa traiasca el si copiii lui la acest nivel, cu siguranta nu ar mai aborda astfel problemele.

Ma asteptam, astfel, la o alta abordare. Dar poate ca asa a fost si nu am ascultat eu pana la final. Mea culpa!

Pe de alta parte, marturisind ca "s-a nascut si va ramane roman ortodox", ma gandesc ca, poate, asteparile si sperantele ar trebui sa se raporteze macar la aceasta marturisire.
Intr-un film cu si despre istorie, un prestigios speciaslist in domeniu povestea cum, in primul razboi mondial, regele Romaniei, neamt la origine, dupa ce a aprobat intrarea in razboi alaturi de Puteriler Antantei, s-a retras in cabinetul sau si a plans pentru alegerea facuta, dintre interesul originii si cel al slujirii.

Daca acest candidat, alegand interesul slujirii poporului si Romaniei va uita si se va debarasa de toate "precedentele" inaintasilor si "legaturile de familie", merita ales.

Daca nu, va fi aceeasi "mica Marie cu aceeasi mare palarie".
Si sunt curios, daca va castiga, cum si pe ce va jura la investitura.
Caci, nu-i asa (chiar si in alt context):
5 Mai bine să nu faci nicio juruinţă decât să faci o juruinţă, şi să n-o împlineşti.5 Mai bine sa nu fagaduiesti decat sa nu implinesti ce ai fagaduit.
(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/eclesiastul/5/)

PS: scuze pentru greseli, iar trebuie sa "fac loc" urmatorului utilizator.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu