Personalitati (ne)COSTISITOARE

O aparitie de specialitate, in doua editii, poarta un titlu poate usor neinteles: " Personalitati accentuate in viata si literatura". Una dintre editii face parte din biblioteca personala si mi-a oferit reale momente de meditatie, in activita-
tea anterioara. Pentru cei interesati, insa, mediul online o pune la dispozitie cu o prefata a prof. dr. docent Vasile Predescu, la editia din 1978, din care vreau sa redau doar o singura fraza : " Facand aceste cateva reflectii asupra asupra continutului si calitatii acestei carti, ne exprimam convingerea ca ea va trezi un viu interes publicului larg din tara noastra si ... mobilizarea specialistilor ... " (http://www.scribd.com/doc/25534733/Personalitati-Accentuate-in-Viata-Si-in-Literatura-Ed-a-II-A).

Am folosit punctele de suspensie tocmai pentru a evidentia gandurile care au dat imboldul postarii de fata. Iar ele, acele gandurile, s-au nascut tocmai din anuntul urmator:
"29.10.2012 Senatul cumpără 150 de maşini pentru parlamentari. Senatul şi-a adoptat, luni, propriul proiect de buget pentru anul 2013, care prevede cheltuieli de peste 107.000 mii lei, precum şi achiziţionarea a peste 150 de maşini pentru parlamentari şi pentru aparatul de lucru al acestei Camere". (http://www.indexstiri.ro/senatul-cumpara-150-de-masini-pentru-parlamentari.html) (Plenul Senatului a votat, cu 62 de voturi "pentru", 2 abtineri si 2 voturi "impotriva", proiectul propus de cei patru chestori ai acestei Camere legislative.)

Nu vreau sa fac alte comentarii care, de altfel, se gasesc din abundenta pe net. 
Ceea ce vreau sa spun este ca traind intr-o tara normala, te astepti ca cei care sunt pusi sa legifereze normalitatea sa se comporte normal si in ceea ce priveste situatia lor. 

Cum in Romania secolului 21 caracteristica esentiala este ANORMALUL (exemplele legislativului inca neincheiat, si nu numai, sunt de notorietate), nu ma mira ca onorabilii nostri senatori, indiferent de coloratura si doctrina politica, uita ca si bugetul acestei Camere este suportat tot de bietul contribuabil care, deja, a fost sufocat de sintagma demagogico-cameleonista "SA TRAITI BINE" si se comporta ca niste adevarate "sugative" (sa nu spun altfel) SUPERCOSTISITOARE.

Si atunci s-a nascut aceasta intrebare: cand vom avea si noi ca reprezentanti niste PERSONALITATI NECOSTISITOARE ?

Eu am avut onoarea sa cunosc o astfel de personalitate despre care, insa, nu voi vorbi fara asentimentul acesteia. Pot doar preciza ca face parte din lumea VERTICALILOR, a celor care nu si-au iubit mai mult persoana lor decat pe a semenilor si ca a fost dispusa la orice sacrificiu mai putin cel de constiinta si de principii. O asemenea personalitate, care traieste ceea ce crede si, mai ales, aplica in viata principiile in care crede, este o PERSONALITATE NECOSTISITOARE.

Daca fac o paralela intre aceasta, ca de altfel si multe alte personalitati necostisitoare care nu se expun, cu acele "personalitatile" care se doresc onorabile, dar numai pentru interesul lor propriu nu pot decat constata ca acestea din urma s-ar inscrie, foarte bine, in sfera acelor personalitati la care face referire lucrarea sus-amintita, cu un amendament: DIN VIATA.

Astfel, personalitatile noastre accentuate nu mai sunt eroi de literatura ca Alceste al lui Moliere, Othello al lui Shakespeare sau Raskolnikov al lui Dostoievski ci NEFERICITE GREUTATI PE GRUMAZUL POPORULUI, personalitati supercostisitoare.
Si, din pacate, pentru ele nu prea avem (?) specialisti. Sau daca-i avem devin si ei, foarte usor, personalitati accentuate (pardon, costisitoare).

Si tot din pacate, ramanem doar cu vorbele caci, nu-i asa, 
"

Cainii latra, ursul trece!

     

Zice o vorba de demult, vrand sa sugereze ca fiara face ce vrea fara sa-i pese de hamaiturile de la distanta ale cateilor care atata pot: sa dea din gura, incercand sa alunge jivina spre afundurile padurii. Ne mai aducem aminte de vorba asta batraneasca si cand vedem la Tv vreun personaj important cum ar fi presedintele, vreun ministru ori alt demnitar.."

(http://www.ziare.com/emil-boc/pitesti/cainii-latra-ursul-trece-924271)

C-asa-i romanul. Si hatru si...cu banii luati!

Raspuns la o intrebare mai veche

“Adevarul ne face liberi…” – Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

Cu cateva zile in urma, ca urmare a aparitiei unei articol asupra nivelului de trai din zona U.E., imi exprimam cateva ganduri referitoare la ceea ce deosebeste Romania de acele tari comunitare, foste si ele comuniste, aflate in top-ul acelei analize. Se facea referire la Polonia, Slovacia si Cehia.

Incheind cu o intrebare retorica, de ce la ei se poate si la noi nu, nu ma gandeam ca voi reveni la acea abordare.

Astazi, gasind un articol interesant pe unul din blogurile pe care le urmaresc, articol preluat din "Cotidianul", mi-au revenit, in minte, gandurile despre acel subiectul abordat anterior, in conditiile in care autorul materialului din jurnalul respectiv il intitula "OBSESIA TRAIAN BASESCU".  Si pentru a fi in pe aceeasi "lungime de unda" cu respectivul autor, incerc sa continui abordarea anterioara excluzand, insa, din ecuatie personajul sus-amintit.

Asadar, ce ne deosebeste pe noi, ca tara, de cele trei amintite, doua la un moment dat, "fratesti si prietene" pana la caderea comunismului in Europa, astazi impreuna cu noi edificatoare a familiei comunitare, cu pretentie de uniune a statelor europene ?

Doua sau trei aspecte ar putea fi relevante, dupa parerea mea, si as vrea doar sa punctez pe primele doua, deoarece nu sunt abilitat sa fac o analiza exha-
ustiva a subiectelor.

Mai intai, istoric, trebuie specificat ca ne deosebesc multiplele influente care, inca de la formare, ca state, si-au pus amprenta pe dezvoltarea noastra (preluari de la Wikipedia):

" Națiunea poloneză a început să se formeze în unitate și entitate teritoriale în secolul al X-lea sub dinastia Piast. Primul conducător istoric al Polonic menționat în documente Mieszko I, a fost botezat în 966, adoptând regilia creștină catolică ca noua religie oficială a țării la care mulțimea s-a convertit în cursul secolului următor. În secolul al XII-lea, Polonia s-a fărâmițat în mai multe state mici care au fost mai târziu prădate de armatele mongole ale Hoardei de Aur în 1241. În 1320 Władysław Idevine rege al Poloniei reunificate. Fiul său Casimir cel Mare reface economia Poloniei, construiește noi castele și câștigă războiul împotriva Ducatului Rus (Lvivdevine oraș polonez). Sub dinastia Jagielonienilor, Polonia își construiește o alianță cu vecina sa Lituania. O epocă de aur survine în secolul al XVI-lea în timpul Uniunii Lublin cu Lituania în Uniunea Polono-Lituaniană. Cetățenii Poloniei se mândresc cu libertățile antice și sistemul parlamentar, deși Szlachta a monopolizat multe din beneficii. Odată cu acea perioadă, polonezii au privit libertatea ca cea mai importantă valoare. Polonezii de multe ori se numesc națiunea oamenilor liberi.

La mijlocul secolului al XVIII-lea, o invazie suedeză a trecut peste țară în vremuri tulburi denumite "Potopul" (pl: potop). Numeroasele războaie împotriva Imperiului Otoman, Rusiei, Cazacilor, Transilvaniei și a Prusiei Brandenburgice s-au încheiat în 1699. În următorii 80 de ani, lipsa de strălucire a guvernului și impasul instituțional au slăbit națiunea conducând la tendințe anarhiste și crescând dependența față de Rusia.În cele din urmă, Polonia a fost împărțită între Prusia, Austria și Rusia (Polonia Congresului), nerecâștigându-și independența până după Primul Război Mondial.

În democrația poloneză orice membru al parlamentului avea dreptul să suspende orice lucrare sau proiect strigând 'Liberum Veto' în timpul sesiunii. Țarul rus a reușit să transforme acest fapt într-un avantaj al acestei vulnerabilități politice unice oferind bani trădătorilor parlamentari care în acest fel blocau consistent și subversibil reformele necesare și noile soluții."

"Strămoșii cehilor sunt slavii. Poporul ceh a trăit mult timp sub stăpâniri străine. În secolul XVI, anul 1526 poporul ceh intră sub stăpânirea Imperiului Habsburgic(Ferdinand I, Rudolf al II-lea). În 1918 Cehia își proclamă independența apoi se unește cu Slovacia într-un nou stat: Cehoslovacia. În 1938 aceasta cedeazăUngariei, Ucraina subcarpatică. În perioada interbelică, Cehoslovacia este anexată la Germania nazistă și este eliberată de aliați la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. În 1968 este ocupată de URSS.

Slovacii sunt un popor de origine slavă.

Primul stat slovac din Evul Mediu a fost Principatul Nitra. Curând însă cneazul Pribina a fost expulzat de pe tron de către Mojmir I.

Teritoriul actual slovac a intrat sub stăpânirea Ungariei și apoi după cucerirea ei de către Austria. În anul 1848 slovacii se răscoală împotriva ungurilor, însă victoria lor contra Austriei face noul stat să incorporeze și pe slovaci. După compromisul și formarea Austro-Ungariei Slovacia este incorporată Tisleithaniei (părții ungurești).

După căderea Austro-Ungariei, cehii și slovacii au format Cehoslovacia. În ecranul slovac, dominația cehă a trebuit pur și simplu înlocuită cu cea maghiară, deoarece cehii, care au fost în imposibilitatea de a găsi poziții în Boemia sau Moravia, au preluat posturi administrative locale și educaționale în Slovacia. O minoritate din slovaci a fost, în general, pentru clerul catolic slovac, burghezia rurală, și țărănimea a vrut autonomie. Autonomia politică a fost o problemă deosebit de gravă pentru slovaci. După Acordul de la München, Slovacia a obținut autonomia în cadrul Cehoslovaciei.

Cehoslovacia s-a format după prăbușirea Imperiului Austro-Ungar. Apariția noului stat a fost consfințită de semnarea Tratatului la Saint Germain en Laye la sfârșitul primului război mondial. Primele alegeri legislative au avut loc pe 18 aprilie 1920. Tensiunile naționaliste au marcat întreaga viață politică a țării până la ocuparea ei de către Germania în 1939.

Pe 24 ianuarie 1924, Franța și Cehoslovacia au semant un tratat de alianță. Tensiunile dintre cehi și slovaci au fost latente de-a lungul deceniului al treilea și în special în cel de-al patrulea. Germanii din Sudeți au înființat Partidul Germanilor Sudeți („Sudetendeutsche Partei” - SdP) condus de Konrad Henlein, care milita, (bucurându-se de sprijinul disimulat al naziștilor), pentru unificarea regiunii cu Reichul. Criza dintre cetățenii cehoslovaci de etnie cehă și cei de etnie germană s-a acutizat după Anschluss (ocuparea Austriei de către Germania) în 1938. Pentru toată lumea a devenit clar că următoarea mișcare a lui Hitler va fi ocuparea Sudeților. În luna februarie a anului 1938, Hitler a declarat public că rezolvarea justă a problemei Sudeților va fi făcută doar după unificarea cu Reichul a regiunilor locuite majoritar de germani. În Cehoslovacia, tensiunile naționaliste au atins un nou prag critic după ce SdP a respins toate propunerile făcute de președintelele Edvard Beneš. În același an, guvernul de la Praga a scos în afara legii Partidul Germanilor Sudeți."

Ce se poate desprinde din aceste scurte prezentari?

Desi ambele tari analizate, sau toate trei actuale, au avut un trecut zbuciumat, ca si al Romaniei le lipseste un fapt, poate esential: dominatia turca, cu toate consecintele care au urmat-o atat organizatoric cat si relational si, nu in ultimul rand, influenta fanariota care, suprapusa peste tot ceea ce a insemnat "influentare" in dezvaltarea tarilor romane, a ramas un "corolar" al caracteristicii nationale, care ne afecteaza si acum viata si viitorul.

Un al doilea aspect, in stransa legatura cu cel istoric priveste deosebirile spirituale. Balcanismul si-a spus cuvantul in majoritatea momentelor existentei tarilor romane si Romaniei, iar apartenenta la ortodoxie ne deosebeste, fundamental, de catolicism, desi numitorul comun al celor doua credinte este crestinismul. Acest subiect este, insa, mult prea "fierbinte" si delicat, de aceea nu vreau sa fac nici un fel de alte comentarii. Merita, totusi, o meditatie introspecta asupra lui.

Si am ajuns la cel de al treilea aspect, DEFINITORIU, al deosebirilor dintre noi, aspect strans legat de primele doua, care defineste O LIPSA ESENTIALA in existenta Romaniei.

Atat istoria Poloniei, cat si cea a Cehoslovaciei, mentioneaza si certifica existenta unei DISIDENTE REALE ANTICOMUNISTE.

Un LECH WALESA si un VACLAV HAVEL au reprezentat si reprezinta, inca, adevaratul stindard al luptei anticomuniste in cele doua tari plecate, ca si Romania, din lagarul socialist si ajunse, actualmente, sa ne fie date ca model.

O ASTFEL DE LIPSA ne-a adus, ca tara, in subsolul tabelului U.E. datorita, pe de o parte greselilor trecutului si nerecunosterii si asumarii acestora, iar pe de alta parte, incapacitatii conducatorilor nostri de a se rupe de tot ceea ce a fost rau, gresit, imoral, inuman si a gandi viitorul altfel, decat conform ideologiei si propagandei materialist-dialectice si istorice.

Toate acestea, cred, ne deosebesc ESENTIAL si de aceea nu obsesia Basescu este periculoasa ci ramanerea in starea in care ne complacem sa traim, de mai bine de 20 de ani, fara sa dorim sa punem, cu adevarat, punctul pe I in gasirea adevaratului vinovat al starii noastre de fapt. 

Aceasta este, cred eu, deosebirea.

Dihonie sau proasta orientare ?

"Este, este; nu este, nu este. Asta este !"


Incerc un sentiment de neputinta in fata situatiei create in PNL, ca urmare a candidaturii lui Gigi Becali pe listele acestui partid. Spun acest lucru deoarece nu-mi dau seama exact ce se petrece intr-unul din polii importanti ai USL-ului acum, cand in toate partidele si aliantele bate vantul "listarii" pentru parlamentare. 

Probabil voi fi contestat, admonestat, blamat pentru ceea ce vreau sa spun dar, "pentru ca traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul" si pentru ca "scopul scuza mijloacele, a spus nemuritorul Gambeta" (sic), mi se pare ca "ceva e putred" in atingerea unui scop anuntat in vara, partial castigat la alegerile locale si usor ratat la referendum, iar toata "galceava" pe aceasta speta da, iarasi, apa la moara "inamicului public numarul 1 al USL-ului" si nu numai.

In fata luptei "fratricide" intre principalii exponenti ai actualului PNL nu pot decat sa raman descumpanit pentru ca se uita ca, mai ales dupa decembrie 1989, scena politica romaneasca a fost, este si probabil, va ramane plina de compromisuri, aliante punctuale conjuncturale si, nu in ultimul rand, tributara aspectului financiar, iar respectivul partid nu a avut exceptii de la acestea.

Nu vreau sa repet ceea ce se stie, vreau doar sa amintesc de cazul dl Patriciu, pentru care am o consideratie deosebita dar care, intr-o anumita conjunctura, nu s-a sfiit sa sponsorizeze contracandidatul timpului, fapt uitat si iertat de conducerea PNL de atunci si de "lupii tineri".

Ori, ce mi se pare nelalocul lui acum, pentru ca se uita, este ca prin candidatura sa, dl Becali, asa cum este el, poate atrage un anumit procent de votanti, poate important la momentul sau si, mai mult, poate dispune de oarece sume necesare procesului electoral.

Ce nu inteleg este urmatoarea situatie: PNL, recte USL, lupta doar pentru a-si consolida pozitia si imaginea castigate, cu sute de ani in urma si cu victime ale teroarei comuniste sau doreste, intr-adevat, sa duca la final demersul inceput in primavara?

Daca lupta pentru imagine, pozitie, noblete etc., de acord, candidatura lui Gigi Becali poate fi contestata.

Dar daca doreste sa duca pana la final un demers la care a cam ramas, ce-i drept, "corijent", trebuie sa inteleaga ca toate partidele opozante din A.D.R. si U.D.M.R.-ul vor folosi orice oportunitate, orice chichita pentru a-si atrage votanti si a castiga locuri in Parlament, situatie care poate costa, mai mult decat se intrevede, intr-o disputa care tine, oricum de o traditie mult mai veche decat anul de gratie 2012, an al alegerilor parlamentare.

Aceste ganduri m-au urmarit in ultima mea tura de serviciu si, cerandu-mi scuze pentru unele inadvertente (sunt , totusi, dupa 24 ore de nesomn), inchei cu un citat pe care, sigur l-am mai postat, dar care se potriveste conjuncturii actuale (desi nu sunt adeptul ei, amintesc liderilor USL ca opozitia il foloseste cu mult succes, chiar daca incearca mii de cosmetizari):
"Toţi ştiu că politica e o curvă."
(http://www.lovendal.net/wp52/politica-e-o-curva-citate-celebre-despre-politica-si-politicieni/).

O veche expresie spune: "Atentie ce-ti doresti. S-ar putea sa se implineasca!"

O scrisoare ... de "scuzare"

Majestate,

In numele celor peste 7.500.000 de romani care nu-l mai vor pe cetateanul T.Basescu presedinte al lor, va adresez aceasta scrisoare, prin care incerc sa-i scuz acestuia gestul ostil si impardonabil de a ignora un eveniment important al zilei trecute marcat, asa cum trebuia sa fie, de toti cei care doresc mai binele poporului si adevarata renastere a Romaniei. 

Trecand peste situatia conflictuala pe care singur a generat-o si incapacitatea de a se manifesta ca un adevarat crestin (statut pe care l-a tot evidentiat in perioada suspendarii) voi incerca, Majestate, sa-i motivez gestul incalificabil de ieri deoarece sunt sigur ca, in sinea dumnealui regreta, inca, decizia luata.

Mai intai, cred ca trebuie evidentiat mediul in care a crescut si a fost educat vremelnicul actual presedinte. Perioada comunista, care a urmat ultimei conflagratii mondiale a fost, pentru unii dintre concetatenii mei, terenul propice pentru accentuarea celor mai nefaste trasaturi ale personalitatii, fapt care i-a determinat pe majoritatea dintre ei, ajunsi astazi in functii "onorabile" (am folosit ghilimelele tocmai pentru a-i acuza) sa se comporte mai mult decat dictatorial intr-o societate care se vrea libera si democrata.

Apoi, apartenenta la o casta aparte, cum este cea a marinarilor si-a spus cu siguranta cuvantul. In vremurile de trista amintire, cand majoritatea populatiei se confrunta cu lipsurile si nevoile unii dintre ei, marinarii, erau "specialistii" comertului liber (a se citi bisnita), prin care si-au asigurat atat un trai bun in "iepoca" cat si "posibilitati" pentru oportunitatile postdecembriste, deschise "avizatilor".

Nu trebuie uitat ca, spre deosebire de Dumneavoastra, persoana in cauza s-a afla pe o oarecare lista care-i submina setea de conducere, inclusiv pe aceea de lider si pe care a incercat (si cu sprijin de specialitate, a si reusit) sa o evite, sa o conteste si, in final sa o arunce la groapa de gunoi a uitarii (asa sa fie, oare ?).

Cat priveste contactul cu strainatatea, tot spre deosebire de Dumneavoastra care ati fost obligat sa parasiti tara el a fost delegat sa o reprezinte, intr-o functie de raspundere, cu contacte mai mult sau mai putin cunoscute dar previzibile, dupa modul in care acum, ajuns in functia cea mai importanta a statului, isi foloseste P.C.R.-ul. Iar daca activitatea, pro romaneasca, pe care ati desfasurat-o in strainatate a fost urmarita si blamata, continuu, de securitatea comunista, activitatea respectivului este inchisa intre niste dosare pe care, cu siguranta, nu le vom cunoaste inca.

Nu in ultimul rand, Majestate, trebuie inteles ca egocentrismul persoanei in cauza, atat de puternic si accentuat, nu-i permite si nu-i va permite sa admita ca exista cineva care poate fi mai apreciat decat dumnealui. Ori, concurenta pe care personalitatea Dumneavoastra i-o face il obliga sa nu va acorde acea atentie pe care o meritati uitand ca, in felul acesta, Romania a pierdut si pierde marele avantaj al apartenentei la o familie care, cel putin in Europa, asigura un trai decent poporului si o continua afirmare a tarilor respective, MAREA FAMILIE A MONARHIILOR CONSTITUTIONALE (despre acest subiect s-a vorbit foarte mult ieri si, cu siguranta, se va mai vorbi).

Majestate,

Pentru toate aceste aspecte care par a-i motiva gestul,  va adresez scuzele de rigoare cu speranta ca odata, omul Traian Basescu va intelege ca inainte de a fi presedinte, pdl-st sau orice altceva isi doreste el, este un simplu om, un muritor care va ramane DOAR un fost presedinte, spre deosebire de Dumneavoastra, care ati fost, sunteti si veti ramane, vesnic, Regele Romaniei.

Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa binecuvanteze Romania !

Cat de liberi suntem in Romania "libera" de astazi

In "iepoca" circula urmatorul banc:

In arestul Garii de Nord, trei cetateni discutau intre ei. 
Unul intreaba: "Tu de ce esti aici ?" Cel intrebat raspunde: "Eram in Bucuresti in delegatie si, asteptand trenul, am intrat in restaurant si am cerut o bere. Am stat o ora, doua si nervos am intrebat : in Romania libera de azi, nu se poate bea o bere ? Au venit doi, m-au saltat si m-au adus aici. Dar tu ?"
"Eu, zice al doilea, eram tot in delegatie si am vrut sa mananc o friptura. Am intrat in restaurant, am comandat, trece o ora, doua si nervos am intrebat : in Romania libera de azi nu poate omul manca o friptura ? Au venit doi tipi, m-au saltat si m-au adus aici.
Dar tu, il intreaba amandoi pe al treilea ?
"Eu, zice omul, tot in delegatie, n-am vrut nici sa mananc, nici sa beau bere. Eram la o cafea in restaurantul garii si am vazut cum doi tipi au saltat cate un om de la masa. Eu m-am dus la unul care citea un ziar si l-am intrebat : asta-i Romania Libera de astazi ? Au venit doi tipi, m-au saltat si m-au adus aici."

Sincer, as fi vrut sa postez cu totul altceva astazi, cand sunt sarbatorite doua evenimente importante pentru tara: aniversarea zilei de nastere a Majestatii Sale Regele Mihai si Ziua Armatei. La multi ani !

Dar doua cazuri, unite si unice prin numitorul comun dar amplificate, cu certitudine, in zeci sau chiar mii de situatii asemanatoare nemediatizate, m-au determinat sa renunt la ceea ce-mi propusesem si sa redau aceste ganduri.

Primul caz, a pornit de la un reportaj vazut, in scurt, la o televiziune care prezenta un camp inverzit in care se odihnea, da SE ODIHNEA, nederanjat, un parc de recreere, din acelea realizate cu fonduri europene. Construit in totalitate si, cu siguranta, receptionat si bifat ca realizat, in protofoliul unui anume partid care s-a ocupat doar cu "marete realizari asemanatoare".
Nu stiu cat o fi costat aceasta investitie si nici in ce localitate, s-au mai bine zis la marginea carei localitati, era amplasata. Stiu ca, asemeni bazinelor de inot construite, tot cu fonduri europene, in localitati unde nu mai exista innotatori sau a altor asemenea "proiecte rasunatoare" obtinute in timpul "minunatei guvernari B.B" si acest parc a insemnat tot o ineptie, pentru care, probabil, acum suntem trasi la raspundere asupra modului in care am cheltuit banii comunitari, mai ales din cauza felului in care am tratat congresul PPE.
Iar aceasta situatie este legata, strict dupa parerea mea, de modul in care ne-am manifestat libertatea, ca cetateni suverani, la ultimul referendum. 
Libertate pentru care trebuie sa platim noi, poporul, caci asa au hotarat cancelariile occidentale, pentru insubordonare.
Caci Romania, schimbandu-si paradigma traditionala, PCR (pile, cunostinte si relatii) cu cea comunitara, PCE (adica pile, cancelarii si euroi) a indeplinit, pe deplin, sarcinile trasate de oriunde dar nu de la Bucuresti si a devenit tributara unui alt slogan, la fel de periculor ca si cel stalinist, cu mentiunea ca acum: SOARELE RASARE DE LA APUS.
Bravos, Romanie "libera"!

Al doilea caz este unul tragic si mult mai raspandit dar, sigur, nemediatizat.
Este povestea unui roman care nu a vrut sa faca compromisuri. Mai corect spus, sa ma ierte pudicii dar termenul este specificat in DEX ONLINE, nu a vrut sa faca parte din randul pupincuristilor (redau definitia din DEX ONLINE: pupincurist, -ă, pupincuriști, -ste s. m., s. f., adj. (vulg.) lingușitor, servil, slugarnic. 
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink)In aceste conditii, in postul unde este inca angajat, prin corectitudine si onestitate, a demascat foarte multe incalcari ale legislatiei in vigoare pe care sefii sai, slujitori si, in acelasi timp beneficiari, ai tandemului de trista amintire B.B, le-au comis de-a lungul anilor, inclusiv numiri si primiri de functii de conducere pe baza aceluias PCE enumerat mai sus, cu valori de multe zeci de mii de euro. 
Ce m-a determinat sa abordez acest subiect, cu numitor comun cu primul -B.B-  nu este de natura nostalgica. Nu sunt nostalgic dupa vremurile trecute. Experienta si realitatea m-au invatat sa pot decela binele de rau si, mai mult, sa pot alege calea onestitatii, moralei si corectitudinii, chiar daca am crescut si am fost educat in plina afirmare a SSMD (daca va mai aduceti aminte).Ori, pentru speta in cauza, tocmai la aceasta epoca a SSMD vreau sa fac referire. Aveai o problema, ti se facea o nedreptate ? Te duceai la partid si daca nu erai "indexat" (adica cu manifestari anticeausiste) ti se rezolva problema. Vorbesc in cunostinta de cauza, din proprie experienta, nu din "zvoneristica".
Ce se intampla in Romania "libera" de astazi?Pentru ca a avut neobrazarea sa fie corect si sa faca ce trebuie sa faca orice cetatean moral, cinstit si onest, este pe cale sa fie distrus, fara a i se da posibilitatea (de ce ?) sa se apere.In loc ca cei vinovati sa plateasca, el este izolat, marginalizat si i s-a oprit orice posibilitate de comunicare cu sefii de pe cea mai inalta treapta ierarhica, pentru ca a deranjat HIDRA PDL-isto - PCE-ista care isi apara, inca cu ferocitate, fotoliile platite cu bani grei, intr-o institutie de mare importanta nationala. Si, se pare nimeni, nici macar actuala Putere, nu vrea sa miste vreun deget in apararea unui om corect, onest, integru.La ce ne-a trebuit o asemenea "libertate" ?
Incheierea acestor ganduri sta, meditativ, sub filosofia si sensul "Luceafarul"-ui marelui nostru Eminescu:                 "Traind in cercul vostru stramt                Norocul va petrece,                Ci eu in lumea mea ma simt                Nemuritor si rece."
Va las pe Dumneavoastra cititorilor, din orice categorie, institutie, servicii sa gasiti al cui este cercul stramt, norocul, lumea "lui", in cotidiana si inepuizabila Romanie (ne)libera de astazi.

Ce si cine ne deosebeste ?

Avand timp mai mult la dispozitie, astazi mi-am propus sa "rasfoiesc" putin presa on line, gasind multe lucruri interesante.

Mai intai am luat contact cu zona politica unde, vrand-navrand, am gasit informatii "uimitoare" dar si comentarii despre luptele interne pentru definiti-
varea listelor de candidati, atat la ADR cat si la USL si, ca o aducere aminte a ceea ce ni se intampla, vis-a-vis de candidaturile unei Roberta Anastase, certata cu "artimetica", dar validata ca apta pentru Parlament sau unui Gigi Becali hulit, probabil, mai mult din invidia ca a ajuns ce a ajuns decat pentru limbajul sau "fara perdea", mi-am adus aminte ca, apropiindu-ne de alegeri intram, traditional, in inepuizabila distributie caragialesca a comediei "O scrisoare pierduta". O comedie viitoare cu nimic mai prejos decat scenariul original, daca tinem cont de parerea unui "greu" din PSD care, desi nu mai candideaza, declara: "Daca ne uitam cu atentie la cati profesori universitari sau cati autori de tratate stiintifice se gaseau la inceput in Parlament si cati sunt acum, la prima vedere valoarea Parlamentului a fost tot mai scazuta, nu a fost mai ridicata." (http://www.ziare.com/ioan-rus/psd/de-ce-nu-candideaza-ioan-rus-la-alegerile-parlamentare-1197241).

Am gasit, apoi, diverse comentarii pe tema viitoarelor fonduri europene pier-
dute din cauze mai mult sau mai putin obiective. Aici trebuie sa fac o mica paranteza, deoarece mi se pare ca devin din ce in ce mai mult un eurosceptic: daca inspectiile si audit-ul in urma carora s-a hotarat blocarea unor astfel de fonduri vizeaza strict cele cateva luni de guvernare USL-ista, este normal sa primeasca toate reprosurile guvernarea respectiva. Daca, insa, perioada verificata priveste anii anteriori, binecuvantati de UE pentru matrapazlacurile PDL (cu exemple care nici nu mai trebuiesc enumerate), atunci vina este a altora si nu trebuie ascunsa sub inabila pozitie partinica a membrilor PPE, care trateaza Romania ca pe o feuda castigata de un partid si un presedinte aflati in "cadere libera". Vorba'ceea: democrati, democrati, da' cu poporul ce-ati avut ?

Despre subiectele tip "can-can" nu fac referire. Gandurile mele sunt  ocupate cu supravietuirea impusa de la Cotroceni si nu am nici timpul, nici disponibilitatea sa ma "aventurez" in asemenea domenii. 

Subiectele sportive, bine comentate si condimentate cu "intamplari adevarate"
raman, pentru mine, doar momente de bucurie, atunci cand macar sportul ne reprezinta, destul de rar totusi, ca natiune si, in acelasi timp, confirmari ale incapacitatii noastre de a depasi tranzitia (oare infinita ?) pe care o suportam de peste 20 de ani.

Si am ajuns la subiectul care m-a afectat cel mai mult astazi si pe care-l re-
dau, intr-o scurta copie, mai jos:

"Cea mai mare creștere a consumului gospodăriilor a înregistrat-o Polonia, care a reușit pe parcursul a trei ani dificili pentru Europa să avanseze cu peste 11%. Ea a fost urmată de Slovacia, cu 5,49%, care a fost nevoită, la fel ca și Estonia, să-și tempereze consumul odată cu trecerea la rigorile impuse de disciplina fiscal-bugetară din zona euro. Cehia a reușit și ea un spor de peste trei procente."(http://cursdeguvernare.ro/familia-europeana-in-criza-economica-cum-au-evoluat-veniturile.html).

Articolul respectiv, care se vrea o analiza a ceea ce inseamna evolutia veniturilor familiilor europene si a nivelului de trai, m-a pus pe ganduri. Si mi-a nascut o intrebare, care se subaintelege si din urmatorul pasaj copiat tot din acelasi articol:
"Din păcate, nu dispunem de o evaluare similară pentru România, ceea ce nu ne permite să facem o comparație între datele de creștere economică și percepția populației, legată de consumul efectiv de produse și servicii, nu de indicatori abstracți și, din varii motive, mai puțin relevanți pentru evoluția nivelului de trai.", sublinierile imi apartin,

De ce la atii se poate si la noi NU ?

Cine, de ce si cum foloseste telefoanele ?

Nu as fi reluat subiectul atat de controversat al ultimelor interceptari telefonice daca nu as fi gasit, in adevarul.ro, cateva articole care mi s –au parut neluate in calcul pentru speta in cauza si anume:

“22 octombrie 201213:23

Vocea Rusiei: Scandalul stenogramelor demonstrează că o parte din „servicii“ l-a trădat pe Băsescu” pe care imi permit sa-l redau in intregime pentru analiza:

Scandalul stenogramelor demonstrează fără echivoc faptul că în România nu mai există un stat funcţional şi nici instituţii statale funcţionale, constată postul de radio Vocea Rusiei.

În opinia celor de la Vocea Rusiei, "într-o ţară în care convorbirile primului ministru, iar apoi şi convorbirile preşedintelui ţării ajung să fie publicate în presă se poate întâmpla absolut orice".

O umilinţă pentru şeful statului

"Din punct de vedere profesional, există foarte puţine lucruri mai umilitoare decât publicarea în presă a înregistrărilor în care figurează şeful statului. Situaţia este extrem de umilitoare pentru Traian Băsescu, mai ales din cauza imaginii sale de preşedinte-jucător care de facto conduce serviciile secrete. Această imagine a fost distrusă, spartă şi terfelită de cei care au organizat interceptările şi publicarea acestora. De acum încolo, preşedintele nu se mai poate baza pe loialitatea necondiţionată a serviciilor, loialitate care a fost o parte integrantă a sistemului politic construit de Traian Băsescu. În cazul stenogramelor în care figura Victor Ponta, contextul problemei a fost altul: premierul niciodată nu şi-a bazat autoritatea pe ajutorul serviciilor secrete şi situaţia în care în presă au fost distribuite interceptări aparent incriminatoare părea a fi un episod oarecum firesc în contextul luptei politice interne", constată Vocea Rusiei.

Potrivit celor de postul rus de radio, "însăşi existenţa stenogramelor în cadrul dosarului „Motorina" denotă o suită întreagă de „defecţiuni" pe întregul lanţ al protecţiei informaţionale a preşedintelui: dacă înregistrările s-au făcut din „centrală", atunci cum acest lucru a fost permis de echipele de la de STS care, teoretic, ar trebui să protejeze instituţia prezidenţială? Cum s-a întâmplat ca Traian Băsescu, cel care (teoretic) le ştie pe toate, nu a ştiut despre aceste înregistrări?" se întreabă Vocea Rusiei. (sublinierea imi apartine)

Cine îl sapă pe Băsescu

"Publicarea stenogramelor arată existenţa unui grup organizat şi bine pregătit care a dorit să arate publicului şi restului sistemului cât de vulnerabil este Traian Băsescu. Nu este exclus să existe şi alte stenograme, mult mai „interesante" decât cele deja scurse în presă şi existenţa acestora să fie folosită drept o armă în bătăliile politice interne. Riscul major pentru Traian Băsescu constă în faptul că un asemenea precedent va stimula „pionii" din subordine să se gândească la întoarcerea armelor, existând deja o demonstraţie a faptului că un asemenea comportament poate rămâne nedetectat.

În toată această degringoladă se poate observa un aspect pozitiv. Contribuabilii au posibilitatea să vadă pe ce se duc banii din taxele şi impozitele pe care le plătesc pentru a finanţa diverse instituţii care se ascultă şi se şantajează reciproc prin intermediul stenogramelor publicate în presă. Romanii antici spuneau că un popor fericit are nevoie de „pâine şi circ". Problema „pâinii" va rămâne în continuare nerezolvată, dar circul pare să fie garantat, mai ales în condiţiile în care se apropie alegerile parlamentare", potrivit unei analize publicate pe site-ule Vocea Rusiei.

Legat de situatia creata anterior, tot adevarul.ro din 19 octombrie 2012 reda pozitia Presedintiei pe care, la fel, o redau in intregime :

“Discuţiile dintre preşedintele Traian Băsescu şi fostul şef al ANAF Sorin Blejnar au vizat recuperarea datoriilor către stat ale companiei Rompetrol, în contextul în care combaterea evaziunii fiscale şi colectarea creanţelor la bugetul de stat au făcut obiectul unei hotărâri CSAT din 28 iunie 2010.

Iată comunicatul oferit de Preşedinţie ca reacţie la apariţia stenogramelor convorbirii dintre Băsescu şi Sorin Blejnar: 

"Referitor la apariția în presă a interceptării unor convorbiri telefonice dintre președintele României, domnul Traian Băsescu, și fostul președinte al Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), Sorin Blejnar, Administrația Prezidențială face următoarele precizări:

(1) - este vorba despre trei interceptări telefonice dintre domnul președinte Traian Băsescu și domnul Sorin Blejnar;

(2) - discuțiile au vizat recuperarea datoriilor pe care compania Rompetrol le are față de statul român în contextul în care combaterea evaziunii fiscale și colectarea creanțelor la bugetul de stat au făcut obiectul unei hotărâri a Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) din 28 iunie 2010, iar președintele României este și președintele CSAT;

(3) - recuperarea datoriilor companiei Rompetrol față de statul român a constituit și subiect de discuții la cel mai înalt nivel între președintele României, domnul Traian Băsescu, și președintele Republicii Kazahstan, domnul Nursultan Nazarbaev, în cadrul celor două vizite pe care şeful statului le-a făcut la Astana (Kazahstan) în anul 2010 (2 - 3 martie 2010 şi, respectiv, 1 - 2 decembrie 2010), în condițiile în care compania Rompetrol a fost achiziționată de compania KazMunayGas, deținută de statul Kazahstan;

(4) - o lectură onestă a discuțiilor indică faptul că domnul președinte Traian Băsescu discută cu domnul Sorin Blejnar despre recuperarea datoriilor companiei Rompetrol față de statul român."

Intre cele doua aparitii, se pare ca situatia nici nu mai trebuia continuata, daca se accepta, aprioric, ca Presedintia nu minte.

De ce am reluat problema ? Pentru simplu fapt ca am intrat pe site-ul oficial al Presedintiei, public si nesecret si iata ce am aflat despre acea sedinta a CSAT din 28 iunie 2012 (am redat in intregime comunicatul) :

« Comunicat de presa
28.06.2010
REF: Şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării

Luni, 28 iunie a.c., a avut loc la Palatul Cotroceni şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, condusă de preşedintele României, Traian Băsescu. 

La şedinţă au participat primul-ministru al României, Emil Boc; ministrul Administraţiei şi Internelor, Vasile Blaga; ministrul Apărării Naţionale, Gabriel Oprea; ministrul Afacerilor Externe, Teodor Baconschi; ministrul Finanţelor Publice, Sebastian Vlădescu; ministrul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Adriean Videanu; ministrul Justiţiei, Cătălin Marian Predoiu; directorul Serviciului Român de Informaţii, George Cristian Maior; directorul Serviciului de Informaţii Externe, Mihai Răzvan Ungureanu; consilierul prezidenţial pentru Securitate Naţională, Iulian Fota; consilierul prezidenţial Anca Ilinoiu, şef al Departamentului Relaţii Internaţionale; secretarul CSAT, general-locotenent Ion Oprişor; purtătorul de cuvânt al Preşedintelui României, Valeriu Turcan. 

Pentru discuţii cu privire la combaterea evaziunii fiscale, a contrabandei şi a spălării banilor şi finanţării terorismului, au fost prezenţi ca invitaţi: Laura Codruţa Kovesi - procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Codruţ Olaru – procuror-şef, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi Laura Oprean, procuror-şef adjunct la Direcţia Naţională Anticorupţie. 

În cadrul şedinţei, directorul Serviciului Român de Informaţii, George Cristian Maior, a prezentat un document de analiză cu privire la practicile de evaziune fiscală şi contrabandă, menţionând că principalele domenii de evaziune fiscală sunt cel agroalimentar, al produselor din alcool şi tutun, al construcţiilor şi al produselor energetice. 

De asemenea, în document se precizează că amplificarea infracţiunilor financiare are efecte grave asupra sustenabilităţii bugetelor publice, distorsionând, în acelaşi timp, mediul concurenţial. 

În urma discuţiilor, CSAT a hotărât elaborarea unui plan comun de acţiune a instituţiilor cu responsabilităţi în combaterea evaziunii fiscale şi contrabandei, menit să îmbunătăţească eficienţa colaborării între Ministerul de Interne, Ministerul Finanţelor Publice şi Parchet. Ca urmare, la nivel judeţean se vor constitui grupuri de lucru operaţionale formate din ofiţeri specialişti şi experţi desemnaţi de instituţiile responsabile. 

În cadrul şedinţei, directorul Serviciului Român de Informaţii a informat cu privire la utilizarea pe teritoriul României a firmelor fantomă de către reţelele de crimă organizată transfrontalieră, cu predilecţie în operaţiuni de import şi achiziţii intracomunitare. 

Tot astăzi, CSAT a aprobat Strategia naţională de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului. Documentul fundamentează în mod unitar şi coerent acţiunile sectoriale de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului, stabilind direcţii de acţiune pentru toate instituţiile cu responsabilităţi în domeniu, în acord cu Strategia de Securitate Naţională a României şi cu ultimele standarde internaţionale.
Departamentul de Comunicare Publică 
28 Iunie 2010 »

Pana aici nici o surpriza.

Surpriza a aparut atunci cand am incercat sa dau de aceasta faimoasa Hotarare, la care se face referire atat in Comunicatul CSAT cat si in raspunsul Presedintiei.

Negasind-o, nu am putut sa nu ma gandesc la doua ipoteze :

Prima se refera la o posibila « prelucrare » a site-ului, pentru ca la ora cand scriu aceste ganduri, din 2007 pana in 2012 nu mai apare nici o evidentiere a hotararilor CSAT. Sa fie o ... « manareala » ? E grav, daca este asa. Pentru ca acord prezumtia de nevinovatie, cred ca este o scapare a site-ului, in curs de remediere.

A doua ipoteza, care ma pune cel mai mult pe ganduri, priveste caracterul secret al acestei Hotarari.

Daca documentul era un simplu act nesecretizat trebuia sa apara, normal, pe site, la capitolul Hotarari.

Daca documentul era secret, atunci el trebuia evidentiat ca atare si nu putea fi facut public. In acest caz, insa, nu se mai justifica abordarea spetei pe un telefon privat. Nu o permite legea, mai ales ca este vorba de probleme de siguranta nationala.

Oare dl. Blejnar nu cunostea situatia ? Poate nu.

Dar dl presedinte era OBLIGAT sa o cunoasca, iar convorbirea particulara trebuia urgent incheiata si continuata pe « firul scurt », daca era atat de imperioasa.

Mai ales ca la un capat era Comandantul Suprem, conform raspunsului institutiei (parca aceasta este pozitia dl presedinte in CSAT).

Intrebarea mea este, trecand peste orice alte comentarii: cine trebuie retrogradat si cine trebuie destituit pentru incalcarea regulilor, ordinelor si, de ce nu a Legii Securitatii Nationale ?

Altfel, nu vom mai sti, niciodata, cine, de ce si cum se folosesc telefoanele.

Despre interceptari si interceptati

Privind in urma, la cele 80 de postari incepute cu o introducere fara titlu, am sesizat un lucru care, pentru unii, poate tine de statistica. 

Mi-am inceput blogul cu o prezentare a modului in care am incercat sa-i prezint unui presedinte, aflat in centrul unor evenimente ce se cereau urgent mediate, cateva din preocuparile unui sustinator pentru a raspunde solicitarilor acestuia de comunicare si contact, asa cum se angajase in ultima campania electorala. Ulterior, datorita situatiei tot mai dezastruoase in care am fost adusi, ca natiune, de  guvernarea fara prim-ministru (rolul acestuia fiind preluat, neconstitutional, de acelasi presedinte), mi-am mentionat pozitia deschis, alaturandu-ma celor care isi doresc, cu adevarat, o suveranitate reala a poporului bazata pe respectarea, in intregime, a Constitutiei si a legilor. 

Dupa esecul de la referendum (eu raman la ideea ca a fost o mare tradare, datorita dorintei, crestinesti, de "carotare" a unui lider USL-ist) am incercat 
sa evit, cat am putut, gandurile despre subiectul incheiat cu sprijinul strainatatii (alianta SUA-UE) si pecetluit de institutia suprema care ar fi trebuit sa apere, prin Constitutie, POPORUL. Am considerat ca angajamentul luat, de a coabita cat mai eficient cu executivul si societatea civila, va fi respectat iar respectiva personalitate isi va ocupa acel loc, STRICT stabilit de Constitutie.

Din nefericire, asa cum proverbele romanesti binecunoscute ne prezinta diferite comportamente ale regnului animal, demonstrand incapacitatea umana de schimbare, nici pozitia respectivului nu s-a schimbat cu nimic, iar realitatea se cunoaste. 

In tot acest context a aparut "bomba" interceptarilor telefonice.

Isteria nascuta din aceste dezvaluiri (a fost dezinteres, directionare, manipulare sau, doar o alta reglare de conturi ?) reflecta o realitate mult mai neagra si mai oculta, existenta unui dualism bine disimulat, a unei organizari conspirationale a raului cu trimitere la o mai veche intrebare: cine este Regina ? Va mai amintiti speta ?

Si, volens nolens, gandurile mele se intorc la acelasi presedinte caruia, in utopia mea ii dadusem inca o sansa, in speranta normalizarii intregii vieti pe care, cu buna stiinta, ne-a distrus-o.

Am urmarit ieri cum toate televiziunile au prezentat si dezbatut, mai mult sau mai putin tendentios, interceptarile telefonice in care a fost "reperat"  si presedintele.  Cei mai multi din comentatori, s-au aratat revoltati de interceptarea telefoanelor Administratiei prezidentiale. Dar informatia este reala?

Din cate am inteles, cel care apelase si care era sub urmarire, sigur cu aprobare judecatoreasca era "impecabilul" Blejnar Sorin, suspect de apartenenta la o retea cum numai in serialul "Caracatita" am mai vazut. Din cate cunosc, in astfel de cazuri, orice persoana apelata va aparea in lista de convorbiri interceptate, ale organelor in drept. Din acest punct de vedere nu trebuie sa existe comentarii. Asa am inteles ca functioneaza democratia. Si am mai inteles ca relatia lui Sorinel, atat cu presedintele cat si cu alte personalitati din stricta apropiere a acestuia, este una mai mult decat prieteneasca. Este una institutionala, organizationala, familiala (adica de apartenenta la o anumita "famiglia"). 

Ce nu am inteles este o problema de ordin strict constitutional. 

Ca respectivul Blejnar se consulta cu oricare membru al Guvernului, in rezolvarea acelor probleme atat de spinoase in care ne-a bagat conducerea Basisto-PDL-ista, este o chestiune normala. Daca, insa, prezinta elemente care se pot constitui in infractiuni, este datoria organelor abilitate ale statului sa-si spuna cuvantul.

Ce este TOTAL ANORMAL pentru noi, ca simplii cetateni, este ce cauta, in aceasta ecuatie, PRESEDINTELE. De ce l-a sunat Sorinel ?  Si de ce discutau ca doi posibili marinari care, pe vremuri, incercau sa-si plaseze marfa cat mai rentabil ? Si de ce ... ? (urmeaza mult prea multe intrebari la care domnul comandant de nava esuata trebuie sa raspunda).

Da, daca Sorinel suna sa-i ureze doar "Buna dimineata", cum se cade intre inaltii aparatori ai Constitutiei, era anormal sa apara aceste interceptari. 
Daca suna Presedintele, sa ceara o anumita situatia publica, iarasi era o anomalie.
Daca...

Dar Sorinel a sunat pentru a clarifica niste neantelegeri cu cateva zeci de milioane de euro. CARE ERA TREABA PRESEDINTELUI aici ?

Dupa dezvaluirile si anchetele dintr-o speta de rasunet a SUA, "Afacerea Watergate", presedintele de atunci, cu implicatii neconstitutionale in "problema" a demisionat. Un principiu democratic il obliga sa se supuna legii care spune "NIMENI NU ESTE MAI PRESUS DE LEGE".

Romania de astazi traverseaza o continua criza interna: cine si cum trebuie sa respecte legea. Pentru simpla implicare intr-o interventie, va mai amintiti de cazul fostului premier Tariceanu si "blonda de la Cotroceni", tam-tam-ul inceput a dus la ruperea relatiilor din A.D. 

Acum cine va raspunde ? Ca Sorinel, oricum este "ocupat" si Regina inca nu este cunoscuta.

Iar folosirea telefonului este din ce in ce mai riscanta.

Sau poate nu !

Ganduri despre ceva "mai" SUPERIOR

Cu siguranta ca voi fi acuzat de pleonasm, dar ceea ce vreau sa redau prin gandurile de astazi trebuie sa fie exprimate astfel. De ce ? Pentru ca, trecand peste cotidiana bulversare din ultimele zile, cu doua "congresuri" antagonice si luarile de pozitii aferente, ceva pare ca scapa din vedere politicului si reprezentantilor puterilor statului. Si la aceasta situatie vreau sa ma refer, in continuare, prin gandurile mele.

Intre cartile citite cu mare interes in perioada postdecembrista a fost, alaturi de "Istoria romanilor de la origini pana in zilele noastre" a lui Vlad Georgescu si "Operatiunea Autonomous" a lui Ivon Porter (am mai facut referire la autor cu cateva postari in urma), care mi-a marcat, intr-un fel, gandirea si actiunile. Pentru a intelege de ce, voi reda cateva fragmente din introducerea facuta de autor, Cuvant inainte:

"Un al doilea motiv pentru care am scris Operatiunea "Autonomous" ...Si totusi, datorita lui Maniu, curajului unui mic grup de oameni condus de tanarul rege Mihai si loialitatii absolute a armatei romane ... Iar in Romania istoria a fost rescrisa pentru ca tot meritul sa revina PCR, caruia nu i se cuvenea decat in mica masura. Episodul real al loviturii de stat risca sa dispara din istorie". 
(http://www.scribd.com/doc/54502579/Ivor-Porter-Operatiunea-Autonomous-v-0-9-1)

Pentru cine nu cunoaste actiunea si lucrarea, redau pe scurt dupa Wikipedia:

"Operațiunea AUTONOMOUS (uneori ortografiat greșit „AUTONOMUS”) a fost o operațiune din timpul celui de Al Doilea Război Mondial, desfășurată de serviciile secrete aliate pe teritoriulRomâniei, în anul 1943.

Operațiunea a constat în parașutarea pe teritoriul României - în acel moment, aliată a Germaniei - a trei agenți:

• Alfred de Chastelain , ofițer cu experiență al SOE și comandantul operațiunii;
• Ivor Porter - devenit ulterior autor al unor memorii despre România și familia regală română;
• Cpt. Silviu Mețianu, român emigrat în Marea Britanie.

Scopul aparent al operațiunii era unul dublu:

• de a contacta partidele politice din România (în special pe Iuliu Maniu) și a căuta o cale pentru încheierea unui armistițiu și scurtarea războiului;
• în caz că sunt capturați de autoritățile loiale guvernului Antonescu, să convingă serviciile secrete că se pregătește o debarcare aliată în Balcani și să determine o mutare a trupelor germane către est - în pregătirea ofensivei aliate din Normandia.

Cei trei agenți parașutați au fost imediat arestați de către Jandarmeria Română în apropierea comunei Plosca, județul Teleorman, în perioada Crăciunului anului 1943. Fiind tratați ca prizonieri de război, ei au fost aduși în București și găzduiți într-un apartament din sediul Inspectoratului General al Jandarmeriei (actualul Inspectorat General al Poliției din Șos. Ștefan cel Mare), în custodia directă a gen. Constantin Tobescu a mr. Constantin C. Roșescu si a mr. Eugen Dobrogeanu .

Cei trei ofițeri au locuit aici până imediat după evenimentele din august 1944, când au fost eliberați și au părăsit România cu destinația Ankara.

Fiind bine impresionați de tratamentul primit ca prizonieri, cel puțin unul dintre cei trei ofițeri - căpitanul Mețianu - a mai revenit în România după încheierea războiului."

Am facut aceasta lunga introducere pentru ca vreau sa subliniez doua lucruri:

Mai intai, ca marele proces al comunismului realizat sub obladuirea "celui mai iubit, de catre PPE, conducator postdecembrist" nu a "repus" in drepturi adevarul istoric al unui eveniment atat de important si, in acelasi timp, atat de hulit de comunistii si neocomunistii, spun eu, care au condus si conduc, inca, destinele Romaniei.

Legat de aceasta, al doilea lucru pe care vreau sa-l subliniez este ca singurei personalitati inca in viata, implicata in acele evenimente, Regelui Mihai, tanarul conducator de acum 68 de ani, nu i se acorda atentia cuvenita si nici posibilitatea cunoasterii vointei poporului, prin referendum, in legatura cu atrocitatea comisa de aceeasi comunisti in anul 1947.

Spun aceasta deoarece acum, cand se pregateste sarbatorirea celei de-a 91 aniversari a Suveranului roman, odata cu sarbatorirea Zilei Armatei - mi se pare o situatie de un excelent bun augur - sper ca toti politicienii  cu adevarat liberi si independenti, democrati, cu adevarat patrioti ROMANI, nu vanduti strainatatii, sa-si aduca contributia la cunoasterea adevarului despre rolul si importanta monarhiei constitutionale, intr-o tara unde dicteaza PPE-ul, UDMR-ul si vasalii lor (citeam pe un site de o posibila intentie de federalizare a tarii. Am spus-o si eu, cu cateva postari in urma, dar cui ii pasa ?). 

In aceste conditii, mi se pare mai important sa ne sarbatorim PATRIOTUL decat "marile realizari PPE-iste", sa lasam, macar pentru un moment ura si dezacordurile ce ne despart si sa ne aducem aminte de ISTORIA NOASTRA si nu a altora si sa-i dorim celui mai SUPERIOR in toate abordarile (asa cum a demonstrat-o si in fata Parlamentului) :

La multi ani, Majestate !

Dumnezeu sa va binecuvanteze si, impreuna cu Dumneavoastra, sa binecuvanteze Romania !