Cu cateva zile in urma, ca urmare a aparitiei unei articol asupra nivelului de trai din zona U.E., imi exprimam cateva ganduri referitoare la ceea ce deosebeste Romania de acele tari comunitare, foste si ele comuniste, aflate in top-ul acelei analize. Se facea referire la Polonia, Slovacia si Cehia.
Incheind cu o intrebare retorica, de ce la ei se poate si la noi nu, nu ma gandeam ca voi reveni la acea abordare.
Astazi, gasind un articol interesant pe unul din blogurile pe care le urmaresc, articol preluat din "Cotidianul", mi-au revenit, in minte, gandurile despre acel subiectul abordat anterior, in conditiile in care autorul materialului din jurnalul respectiv il intitula "OBSESIA TRAIAN BASESCU". Si pentru a fi in pe aceeasi "lungime de unda" cu respectivul autor, incerc sa continui abordarea anterioara excluzand, insa, din ecuatie personajul sus-amintit.
Asadar, ce ne deosebeste pe noi, ca tara, de cele trei amintite, doua la un moment dat, "fratesti si prietene" pana la caderea comunismului in Europa, astazi impreuna cu noi edificatoare a familiei comunitare, cu pretentie de uniune a statelor europene ?
Doua sau trei aspecte ar putea fi relevante, dupa parerea mea, si as vrea doar sa punctez pe primele doua, deoarece nu sunt abilitat sa fac o analiza exha-
ustiva a subiectelor.
Mai intai, istoric, trebuie specificat ca ne deosebesc multiplele influente care, inca de la formare, ca state, si-au pus amprenta pe dezvoltarea noastra (preluari de la Wikipedia):
Astazi, gasind un articol interesant pe unul din blogurile pe care le urmaresc, articol preluat din "Cotidianul", mi-au revenit, in minte, gandurile despre acel subiectul abordat anterior, in conditiile in care autorul materialului din jurnalul respectiv il intitula "OBSESIA TRAIAN BASESCU". Si pentru a fi in pe aceeasi "lungime de unda" cu respectivul autor, incerc sa continui abordarea anterioara excluzand, insa, din ecuatie personajul sus-amintit.
Asadar, ce ne deosebeste pe noi, ca tara, de cele trei amintite, doua la un moment dat, "fratesti si prietene" pana la caderea comunismului in Europa, astazi impreuna cu noi edificatoare a familiei comunitare, cu pretentie de uniune a statelor europene ?
Doua sau trei aspecte ar putea fi relevante, dupa parerea mea, si as vrea doar sa punctez pe primele doua, deoarece nu sunt abilitat sa fac o analiza exha-
ustiva a subiectelor.
Mai intai, istoric, trebuie specificat ca ne deosebesc multiplele influente care, inca de la formare, ca state, si-au pus amprenta pe dezvoltarea noastra (preluari de la Wikipedia):
" Națiunea poloneză a început să se formeze în unitate și entitate teritoriale în secolul al X-lea sub dinastia Piast. Primul conducător istoric al Polonic menționat în documente Mieszko I, a fost botezat în 966, adoptând regilia creștină catolică ca noua religie oficială a țării la care mulțimea s-a convertit în cursul secolului următor. În secolul al XII-lea, Polonia s-a fărâmițat în mai multe state mici care au fost mai târziu prădate de armatele mongole ale Hoardei de Aur în 1241. În 1320 Władysław Idevine rege al Poloniei reunificate. Fiul său Casimir cel Mare reface economia Poloniei, construiește noi castele și câștigă războiul împotriva Ducatului Rus (Lvivdevine oraș polonez). Sub dinastia Jagielonienilor, Polonia își construiește o alianță cu vecina sa Lituania. O epocă de aur survine în secolul al XVI-lea în timpul Uniunii Lublin cu Lituania în Uniunea Polono-Lituaniană. Cetățenii Poloniei se mândresc cu libertățile antice și sistemul parlamentar, deși Szlachta a monopolizat multe din beneficii. Odată cu acea perioadă, polonezii au privit libertatea ca cea mai importantă valoare. Polonezii de multe ori se numesc națiunea oamenilor liberi.
La mijlocul secolului al XVIII-lea, o invazie suedeză a trecut peste țară în vremuri tulburi denumite "Potopul" (pl: potop). Numeroasele războaie împotriva Imperiului Otoman, Rusiei, Cazacilor, Transilvaniei și a Prusiei Brandenburgice s-au încheiat în 1699. În următorii 80 de ani, lipsa de strălucire a guvernului și impasul instituțional au slăbit națiunea conducând la tendințe anarhiste și crescând dependența față de Rusia.În cele din urmă, Polonia a fost împărțită între Prusia, Austria și Rusia (Polonia Congresului), nerecâștigându-și independența până după Primul Război Mondial.
În democrația poloneză orice membru al parlamentului avea dreptul să suspende orice lucrare sau proiect strigând 'Liberum Veto' în timpul sesiunii. Țarul rus a reușit să transforme acest fapt într-un avantaj al acestei vulnerabilități politice unice oferind bani trădătorilor parlamentari care în acest fel blocau consistent și subversibil reformele necesare și noile soluții."
"Strămoșii cehilor sunt slavii. Poporul ceh a trăit mult timp sub stăpâniri străine. În secolul XVI, anul 1526 poporul ceh intră sub stăpânirea Imperiului Habsburgic(Ferdinand I, Rudolf al II-lea). În 1918 Cehia își proclamă independența apoi se unește cu Slovacia într-un nou stat: Cehoslovacia. În 1938 aceasta cedeazăUngariei, Ucraina subcarpatică. În perioada interbelică, Cehoslovacia este anexată la Germania nazistă și este eliberată de aliați la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. În 1968 este ocupată de URSS.
Slovacii sunt un popor de origine slavă.
Primul stat slovac din Evul Mediu a fost Principatul Nitra. Curând însă cneazul Pribina a fost expulzat de pe tron de către Mojmir I.
Teritoriul actual slovac a intrat sub stăpânirea Ungariei și apoi după cucerirea ei de către Austria. În anul 1848 slovacii se răscoală împotriva ungurilor, însă victoria lor contra Austriei face noul stat să incorporeze și pe slovaci. După compromisul și formarea Austro-Ungariei Slovacia este incorporată Tisleithaniei (părții ungurești).
După căderea Austro-Ungariei, cehii și slovacii au format Cehoslovacia. În ecranul slovac, dominația cehă a trebuit pur și simplu înlocuită cu cea maghiară, deoarece cehii, care au fost în imposibilitatea de a găsi poziții în Boemia sau Moravia, au preluat posturi administrative locale și educaționale în Slovacia. O minoritate din slovaci a fost, în general, pentru clerul catolic slovac, burghezia rurală, și țărănimea a vrut autonomie. Autonomia politică a fost o problemă deosebit de gravă pentru slovaci. După Acordul de la München, Slovacia a obținut autonomia în cadrul Cehoslovaciei.
Cehoslovacia s-a format după prăbușirea Imperiului Austro-Ungar. Apariția noului stat a fost consfințită de semnarea Tratatului la Saint Germain en Laye la sfârșitul primului război mondial. Primele alegeri legislative au avut loc pe 18 aprilie 1920. Tensiunile naționaliste au marcat întreaga viață politică a țării până la ocuparea ei de către Germania în 1939.
Pe 24 ianuarie 1924, Franța și Cehoslovacia au semant un tratat de alianță. Tensiunile dintre cehi și slovaci au fost latente de-a lungul deceniului al treilea și în special în cel de-al patrulea. Germanii din Sudeți au înființat Partidul Germanilor Sudeți („Sudetendeutsche Partei” - SdP) condus de Konrad Henlein, care milita, (bucurându-se de sprijinul disimulat al naziștilor), pentru unificarea regiunii cu Reichul. Criza dintre cetățenii cehoslovaci de etnie cehă și cei de etnie germană s-a acutizat după Anschluss (ocuparea Austriei de către Germania) în 1938. Pentru toată lumea a devenit clar că următoarea mișcare a lui Hitler va fi ocuparea Sudeților. În luna februarie a anului 1938, Hitler a declarat public că rezolvarea justă a problemei Sudeților va fi făcută doar după unificarea cu Reichul a regiunilor locuite majoritar de germani. În Cehoslovacia, tensiunile naționaliste au atins un nou prag critic după ce SdP a respins toate propunerile făcute de președintelele Edvard Beneš. În același an, guvernul de la Praga a scos în afara legii Partidul Germanilor Sudeți."
Ce se poate desprinde din aceste scurte prezentari?
Desi ambele tari analizate, sau toate trei actuale, au avut un trecut zbuciumat, ca si al Romaniei le lipseste un fapt, poate esential: dominatia turca, cu toate consecintele care au urmat-o atat organizatoric cat si relational si, nu in ultimul rand, influenta fanariota care, suprapusa peste tot ceea ce a insemnat "influentare" in dezvaltarea tarilor romane, a ramas un "corolar" al caracteristicii nationale, care ne afecteaza si acum viata si viitorul.
Un al doilea aspect, in stransa legatura cu cel istoric priveste deosebirile spirituale. Balcanismul si-a spus cuvantul in majoritatea momentelor existentei tarilor romane si Romaniei, iar apartenenta la ortodoxie ne deosebeste, fundamental, de catolicism, desi numitorul comun al celor doua credinte este crestinismul. Acest subiect este, insa, mult prea "fierbinte" si delicat, de aceea nu vreau sa fac nici un fel de alte comentarii. Merita, totusi, o meditatie introspecta asupra lui.
Si am ajuns la cel de al treilea aspect, DEFINITORIU, al deosebirilor dintre noi, aspect strans legat de primele doua, care defineste O LIPSA ESENTIALA in existenta Romaniei.
Atat istoria Poloniei, cat si cea a Cehoslovaciei, mentioneaza si certifica existenta unei DISIDENTE REALE ANTICOMUNISTE.
Un LECH WALESA si un VACLAV HAVEL au reprezentat si reprezinta, inca, adevaratul stindard al luptei anticomuniste in cele doua tari plecate, ca si Romania, din lagarul socialist si ajunse, actualmente, sa ne fie date ca model.
O ASTFEL DE LIPSA ne-a adus, ca tara, in subsolul tabelului U.E. datorita, pe de o parte greselilor trecutului si nerecunosterii si asumarii acestora, iar pe de alta parte, incapacitatii conducatorilor nostri de a se rupe de tot ceea ce a fost rau, gresit, imoral, inuman si a gandi viitorul altfel, decat conform ideologiei si propagandei materialist-dialectice si istorice.
Toate acestea, cred, ne deosebesc ESENTIAL si de aceea nu obsesia Basescu este periculoasa ci ramanerea in starea in care ne complacem sa traim, de mai bine de 20 de ani, fara sa dorim sa punem, cu adevarat, punctul pe I in gasirea adevaratului vinovat al starii noastre de fapt.
Aceasta este, cred eu, deosebirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu