Romania experimentului ratat: operatia reusita, pacientul mort.

Media a prezentat, de-a lungul timpului, foarte multe cazuri de "accidente medicale", unele din culpa, altele ca o consecinta fatala a unor imprejurari vitrege, dar toate cu aceeasi etichetare: operatia reusita, pacientul mort.

Pentru majoritatea concetatenilor a fost o binecuvantare ca famiile respective sa fie ocolite de asemenea tragedii.

Familia mea, insa, a avut ghinionul sa cunoasca, la mijlocul anilor '80, pierderea unei rude dragi tocmai din cauza unei asemenea intamplari. In esenta, un unchi care a hotarat sa-si zugraveasca singur apartamentul, a avut nefericirea sa mute o mobila mai grea doar cu sotia, urmarea fiind o hernie hiatala banala, care necesita o simpla operatie locala. Cum spitalul local i-a garantat reusita operatiei, s-a procedat la efectuarea interventiei, iar operatia a fost declarata reusita. Fara nici o problema, familia l-a recuperat de pe patul spitalului si, cand lucrurile se indreptau spre vindecare totala, s-a produs dezastrul: unchiul a intrat in coma. Desi s-a intervenit imediat, desi a fost transportat de urgenta la un spital neurologic, in cateva saptamani omul care fusese satatos tun a ajuns o leguma ca, ulterior, sa treaca in lumea celor drepti.

Un profesor de la sectia de neurochirurgie a spitalului unde s-a produs decesul a explicat motivul acestuia: la efectuarea rahianesteziei pentru operatia de hernie a fost atins un nerv, caz foarte rar, dar nu absent, ceea ce a creat un hematom in maduva spinarii. Ca asa au stat lucrurile a confirmat-o matusa ramasa vaduva, cand a explicat medicului respectiv ca la acea anestezie sotul a simtit o durere acuta, dar anestezistul si-a continuat injectarea. Urmarea, tragica, a fost declaratia seaca: da, operatia a fost un succes. Din nefericire, pacientul a murit.

Nu as fi redat aceasta trista poveste daca, gandindu-ma la ceea ce ni se intampla de peste douazeci de ani, ca tara,nu as fi gasit trista similitudine care, ne caracterizeaza. Chiar daca exista, totusi o diferenta: pacientul se zbate in coma, dar inca traieste.

Ca Romaniei ii trebuia o operatie, nu mai este cazul sa analizam acum. Au facut-o "i capi di tutti capi", mai mult sau mai putin democrati,  la intalnirea de la Malta, in 1989, cand nu numai ca au pus diagnosticul, dar au si hotarat echipa de "specialisti" pentru operatiile din blocul comunist.

Ca operatia a fost facuta in toata Europa de est, iar nu mai trebuie discutat, cand este deja istorie.

Ce este de discutat ramane aceasta intrebare: de ce pacientul Romania a ajuns aproape un muribund?

Sunt foarte multe posibile interpretari si raspunsuri, dar eu ma opresc la unul singur: ca si in cazul unchiului meu, anestezistul si-a facut foarte prost meseria.

In speta, daca toata mostenirea comunista ar fi fost inlaturata, asa cum s-a tot laudat cineva ca a facut prin "procesul comunismului" anestezia ar fi fost si ea, o reusita. Din pacate, nervul atins aici este interesul. Nu cel national ci cel personal, de grup, de partid. Acest nerv a fost atat de mult viciat incat toti politicienii sunt mai intai, in ordine alfabetica, ARD-isti, PC-isti, PDL-isti, PNL-isti, PSD-isti sau UDMR-isti (sa ma scuze reprezentantii celorlalte partide) uitand ca, inainte de toate, SUNT ROMANI.

Acest nerv viciat, al altui interes decat cel national, face ca pacientul Romania sa fie din ce in ce mai greu resuscitat, iar spectrul mortii sa devina din ce in ce mai conturat.

 Dar CINE A FOST ANESTEZISTUL ( sau ANESTEZISTII), probabil nu se va afla niciodata, pentru ca se ascunde cu mare grija aceasta (aceste) identitatea (identitati). Putem specula, dar asta nu foloseste cu nimic unui muribund.

Probabil, peste ani, analizand tragicul destin al Romaniei, se va spune in cancelariile ramase in viata ca Romania a fost la locul nepotrivit, in timpul nepotrivit, iar experimentul la carea fost supusa s-a dovedit unul ratat. 

Pentru ca acesta va fi rezultatul jocului confuz cu interesele nationale, cu securitatea si suveranitatea poporului. Sper, totusi, sa nu am dreptate, iar pacientul Romania sa-si traiasca adevaratul destin hotarat de popor, si nu de tagma jefuitorilor.

Nota: Imi cer scuze pentru eventualele greseli de exprimare, dar gandurile de astazi vin dupa o zi si noapte de meditatie (adica de paza). Ma grabesc spre odihna si nu voiam sa-mi pierd gandurile.  Multumesc pentru intelegere.