Despre ... altfel de politica

„Politica nu are principii. Are numai interese.” — Octavian Paler

Daca nu ar fi fost "marea schisma" de la inceputul mileniului trecut probabil ca crestinismul nu ar mai arata ca astazi. Daca nu ar fi existat "marea prigoana spirituala" de la mijlocul aceluias mileniu probabil ca "lumea libera" ar fi avut o cu totul alta configuratie. Daca nu ar fi existat "marile ideologii", probabil lumea nu ar fi cunoscut ororile unui sistem care, timp de saptezeci de ani, a creat cele mai mari grozavii in numele dictaturii proletariatului.
Dar ele au existat iar urmarile inca isi mai produc efectele si in prezent.

Dar nu la aceste aspecte m-am gandit acum cateva zile cand, pe un post de radio, prezentatorii se intrebau cum de toate stirile puncteaza doar inepuizabila "comedie damboviteana" cu un curat iz caragialesc ignorand un fapt, poate minor mioritic, dar bine punctat in cancelariile occidentale?

Nu ma intereseaza foarte mult exercitiul de mobilizare din tara aproape vecina, asa cum s-ar putea spune ca nu ma mai intereseaza situatia din tara imediat vecina, ca si interviul acordat de cel care, prezentandu-i-se opolenta in care a trait, mi-a amintit de burghezii secolului al nouasprezecilea care, fatidic, ne-au facut sa simtim pe viu "stafia" care a umblat prin Europa. Si ce este mai interesant este ca insusi unul dintre acestia scria, asa cum am gasit pe 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Karl_Marx:
„Religia însăși ne învață că Idealul către Care năzuim cu toții, S-a jertfit pe Sine însuși pentru omenire. Cine ar îndrăzni să tăgăduiască această învățătură? Dacă am ales postura în care putem înfăptui maximum pentru El nu vom fi niciodată copleșiți de greutatea poverilor, deoarece acestea nu sunt decât sacrificii făcute pentru binele tuturor.”—Karl Heinrich Marx, Gândurile unui tânăr la alegerea carierei sale

Ce ma intereseaza este ca m-am simtit profund dezamagit de clasa noastra politica, cea care confirma citatul de inceput care, de altfel, continua butada aceluias mare "nenea Iancu", "o societate lipsita de principii, care va-sa-zica ca nu le are". Inclusiv cu ceea ce se intampla la aceasta ora, cu "medierile" pentru obtinerea majoritatii.
Cat despre vecini, doar un gand: pacat ca nu am stiut sa "ne orientam" atunci cand trebuia sa avem o mai buna orientare. Probabil pentru ca nu am avut o viziune.

Asa stand lucrurile, doua mesaje m-au "focusat" astazi. 
Unul, primit pe Facebook este acesta (fotografie postată de ROL.ro.):


Al doilea, mult mai apropiat de toata zbaterea politica in care incercam sa supravietuim si mai de impact spune:
"24 Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni: căci ori îl va urî pe unul şi-l va iubi pe celălalt, ori îi va fi devotat unuia şi-l va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi sluji şi lui Dumnezeu, şi lui Mamona."

(http://www.bibleserver.com/text/NTR/Matei6)

Dar asta este ... un alt fel de politica!

Despre ... consiliere

„Opiniile supraviețuiesc doar dacă ți se dă prilejul de a lupta pentru ele.”— Thomas Mann

Nu stiu unde am citit, sau cand mi s-a povestit, dar tin minte ca exista o ilustratie cu un mare om de stat care avea, permanent, pe langa el un "consilier" care-i spunea constant: "Aminteste-ti ca esti muritor!". O fi fost Napoleon? Cine mai stie. Ce stiu este ca, desi liderii nostri de toate gradele si culorile au si ei asemenea consilieri, semnalul de alarma prezentat de expresia respectiva, pe dulcele nostru plai mioritic exista dar lipseste cu desavarsire.

Nu situatia politica actuala mi-a nascut gandurile de astazi ci prezentarea unei emisiuni, "Discuri de cinci stele", pe un anume post de radio si biografia unui artist deosebit, Eric Clapton.

Ca o paranteza, trebuie sa marturisesc ca atunci cand plec la drum prin judet imi setez aparatul de radio pe orice altceva numai pe politica nu. Mi se pare mult mai interesanta si de folos, cultura.

Trecand, deci, peste biografia extraordinara a celebrului exponent al muzicii de exceptie am retinut o fraza-cheie de impact pentru noi, cei care uitam ca suntem si ramanem muritori (redau din amintire): "Omul trebuie sa ajunga si pe fundul prapastiei pentru a avea de unde sa se ridice".

Or fi toate aceste citate in concordanta cu ceea ce se petrece pe scena noastra politica? Poate ca da, poate ca nu. Exista mult prea multi consilieri, mediatori sau personalitati din domeniu care pot sa-si prezinte teoriile in domeniu. 

Pentru mine ramne o constanta si aceasta tine nu de ceea ce inseamna politica ci pentru ce se face aceasta. Si aici rolul consilierului este esential.

Tocmai de aceea si mai ales pentru situatia total diferita de sperantele si idealurile poporului suveran, care a dat o coplesitoare majoritate luptei impotriva unei voalate autocratii dar, din nefericire, s-a vazut nu numai mintit si manipulat dar si exclus din ecuatia numita democratia originala romaneasca, ma gandesc cat de importanta este consilierea care ar trebui sa existe acum, cand patimile sunt mai puternice si mai distructive ca oricand.

Si ce exemplu important ofera, in acest sens, Cartea Cartilor care o releva intr-unul din cele mai importante exemple de invatatura si traire:

"28 Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă!
29 Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, pentru că Eu sunt blând şi cu inima smerită, şi astfel veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!
30 Căci jugul Meu este bun, iar povara Mea este uşoară.“ (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Matei11)

Ce simplu ar fi daca toti consilierii nostri si-ar aduce aminte si de aceasta sursa nemuritoare de intelepciune!

Despre ... jocuri de cuvinte

„Cei mai mulți oameni au o capacitate aproape infinită de a considera că totul li se cuvine.”

Aldous Leonard Huxley (n. 26 iulie 1894; d. 22 noiembrie 1963) a fost un scriitor britanic care a emigrat în Statele Unite. A fost un membru al faimoasei familii Huxley care a dat un mare număr de minți științifice briliante.

Citatul de mai sus mi-a fost sugerat de interventia, la un post tv, unui parlamentar prestigios care sublinia diferenta enorma dintre doi liberali aflati in "ochiul furtunii", respectiv C.Antonescu si C.P.Tariceanu. Si releva respectivul (redare din memorie) ca daca C.P.T. accentua pe interesul national si pentru popor, C.A. s-a referit, strict, doar la interesul partidului. Cum, deja, speta numita "schisma USL" devine "subiectul anului" iar ceea ce urmeaza "bafta" stim noi cui caci, nu-i asa, cand doi se cearta al treilea castiga (indiferent cine este acel al treilea), orice comentariu este de prisos.

Spunea cineva ca noi am muncit si muncim, in continuare, elevii merg la scoala, institutiile statului isi fac, sau nu, datoria, planetele isi continua, linistite, drumul in jurul soarelui, ce mare lucru ruptura aceasta, cand de mii de ani se tot fac si desfac aliante, dupa bunul plac al unor oameni care cred ca lor li se cuvine totul.

M-a nedumerit, in aceasta nebunie nascuta din refulari si orgolii irationale, lipsa de reactie a celor care, ca niste adevarati mediatori, ar fi trebuit sa-si impuna punctul de vedere, dat nu numai de functie ci si de experienta acumulata de-a lungul anilor, "batranii presedinti onorifici" si nu numai daca, intr-adevar, fosta alianta a fost facuta in interesul poporului suveran. Si cum nu am vazut nici o interventie sau incercare de mediere si pentru ca, oricum, samanta discordiei pare aruncata cu mult inaintea subiectului K.Iohannis, ma gandesc, cu tristete, la niste jocuri de cuvinte folosite, unele, in copilarie altele in momente dificile din viata unor concetateni.

"Esti o floare, esti un crin, esti parfumul cel mai fin si ca semn ca te iubesc aici jos ma iscalesc", spuneam, in copilarie, intr-unul din jocuri.

"Victoras, ai grija de copii", spunea cineva intr-un moment de mare cumpana.

Ce s-a intamplat ulterior, nu e greu de ghicit. 

Jocul s-a uitat dar crinii au ramas un simbol al puritatii iar copiii dati in grija au ajuns, fiecare, dupa cum se cunoaste foarte bine.

Cu siguranta si acum va urma o intrecere in "jocurile de cuvinte", pentru obtinerea majoritatii si a atingerii unor obiective de mult asteptate, inca din acel 2012. Si cineva va castiga, dar in nici un caz poporul.

Din aceasta cauza azi nu fac nici o alta referire la ceea ce-mi propusesem ci redau versurile unui cantec, uitat acum dar cu mare impact in trecut:

Afară comunismul! (x8)

Mai bine haimana, 
decât călător!
Mai bine huligan, 
decât zicător!
Mai bine golan, 
decât optimist! 
Mai bine mort ,
decât comunist

Afară comunismul (x6)

“A fost ora 23 - Un buletin de ştiri din Bucureşti : Începută la Timişoara printr-o
demonstraţie paşnică declarată sistemului,
de către autorităţi şi forţele de securitate, Revoluţia Românilor s-a întins rapid în întreaga ţară,
armata a trecut în partea populaţiei pe străzile din Timişoara, Sibiu, Bucureşti, Braşov şi alte
oraşe. Numărul tinerilor morţi şi răniţi în lupta pentru libertate continuă să crească.”

REFREN

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni. (x2)

Sunt nopţi lungi şi triste. 
Acasă mă gândesc
Şi pe voi acolo vă zăresc.

Sunt nopţi pline de groază
Pentru mine în război.
Sunt nopţi de basm acolo la voi.
Şi Doamne pentru ce?
O viaţă de coşmar.
Şi pentru cine 
Se moare în zadar?
Sunt nopţi pline de groază
În care îmi e să ţip.
Sunt nopţi de basm 
De care nu mai ştim.

REFREN

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni. (x2)

De ce nu încetaţi
Acest cumplit război?
De ce vă gandiţi 
Numai la voi?
Şi nici nu vă pasă
De mama care-şi plânge
Copilul său ucis 
Ce zace în bălţi de sânge.
Şi nici nu vă pasă
De cei ce nu mai sunt.
De cei ce vă acuză
De acolo din mormânt.

REFREN 

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oamenï. (x2)

Versuri de la: http://www.versuri.ro/ 

    

Despre ... valoarea intrinseca

„Există un scop în toate lucrurile. Pentru a ajunge acolo, trebuie să te desparți de egoism.” — Constantin Brâncuși

„Răutatea începe acolo unde se sfârșește omenia.” — Victor Hugo

Doua citate interesante, preluate de pe http://cuvintecelebre.ro/toate-citatele/ mi se par mai mult decat relevante pentru conjunctura, total inacceptabila, cu care de-acum fostul USL isi onoreaza votantii.

Era de asteptat? Cu siguranta da, mai ales pentru cel care, ca un adevarat artizan al implementarii mioritice a sloganului "divide et impera" va beneficia, din plin, de aceasta "schisma" demonstrand, inca odata, superioritatea machiavelismului politic pe care l-a "pastorit" in ultimii zece ani.

Poate pentru multi dintre noi neintelegerea ivita in fosta alianta mai are inca semne de intrebare. Si pentru mine a fost un mare semn de intrebare de ce, tocmai acum, s-a cerut insistent ca numitului pe functia de la Interne sa-i revina si functia de vicepremier. Si de ce premierul si grupul sau nu a acceptat aceasta cerere. Problema s-ar fi rezolvat, astfel, in doi timpi si trei miscari si toate ar fi fost bune si frumoase si, cum se spune in popor, "la vara cald".

Aceasta era valoarea intrinseca a aliantei.

Si, cu siguranta, la fel de multi se intreaba ce dihonie a intervenit pentru ca aceasta valoare sa devina, de fapt, non-valoare?

La aceste intrebari citatele de mai sus dau cel mai pertinent raspuns.

Vor aparea o sumedenie de alte raspunsuri, departajate ideologic, de apartenenta sau pur si simplu explicative din partea unor lideri mai mult sau mai putin marcanti sau marcati de povara "baroniei" lipsita de culoare politica, cu acuze si improscari care mai de care mai putin pertinente (special nu am folosit termenul peiorativ care s-ar fi cuvenit), dar fara nici o valoare pentru electoratul care ramane, tot caracteristic mioritic, "si ...mintit si cu votul luat"(sau banii sau orice altceva poate insemna bataia de joc pe care o suporta POPORUL SUVERAN de aproape un sfert de veac).

Iar termenul acela peiorativ, de care am amintit, nu l-am folosit tocmai pentru ca vreau sa redau un alt pasaj din Cartea Cartilor in care este evidentiata nimicnicia omeneasca, egoismul si egocentrismul din noi si patimile ancestrale care ne macina si ne fac fara valoare. Chiar daca noi credem contrariul. Aceasta se intampla, asa cum am mai afirmat, nu de ieri sau alaltaieri ci de cand exista pe "planeta albastra" aceasta "trestie cugetatoare" numita OM.  

Si nici in aceasta "speta" peiorativul nu si-a gasit locul. Doar invatatura si indemnul, subiecte mult ignorate de toata clasa politica romaneasca, de la cel mai mare la cel mai mic dintre reprezentantii ei. Si chiar daca acestea au fost prezentate intr-un cu totul alt context, mi se pare ca pentru a intelege valoarea intrinseca a actului conducerii ideea prezentata ar fi trebuit, macar, cunoscuta.

"Cine este cel mai mare

24 Între ei s-a iscat şi o ceartă cu privire la care dintre ei ar trebui să fie considerat cel mai mare.
25 Isus însă le-a zis: – Regii neamurilor stăpânesc peste ele, iar cei ce au autoritate asupra lor sunt numiţi „binefăcători“.
26 Cu voi să nu fie aşa! Ci cel mai mare dintre voi să devină ca cel mai mic, iar cel care conduce să fie ca cel care slujeşte.
27 Căci cine este mai mare, cel care stă la masă sau cel care slujeşte? Oare nu cel care stă la masă? Eu însă sunt între voi ca cel care slujeşte!"(http://www.bibleserver.com/text/NTR/Luca22)

Dar cine mai tine cont, in acest mileniu trei, de o asemenea valoare?

Despre ... ce?

„Politica este arta de a obține voturi de la săraci și fonduri de la bogați, promițându-le unora protecția față de ceilalți.” — Legile lui Murphy

Intre doua reprize de snooker, modul meu de relaxare la televizor, m-am tot jucat cu telecomanda si am aflat ca "s-a produs producerea". Adica atat de mult s-a adancit "ruperea", din cauze total neintelese de poporul suveran, incat vechii aliati ajung, "curat" mioritic, adevarati rivali.

Nu vreau sa comentez toata aceasta "schisma" cu traditional iz balcanic, dar tipic romanesc cu toate ca sunt de acord cu un participant de talk-show care spunea ca struto-camila (termenul imi apartine, desi nu este al meu) numita USL si-a ratat, din fasa, target-ul pentru care s-a infiintat, "debarcarea" din 2012 iar scopul actual al premierului, de a-l inlatura pe presedinte este deja "frectie la un picior de lemn" (tot din folclorul nostru politic) deoarece respectivul oricum va trebui sa plece, dar cu fruntea sus. Si tot acelasi participant intreba, probabil retoric, asa cum m-am intrebat si eu, de mult, "ce foloase are poporul din tot acest balci?".

Amintindu-mi de "marea realizare" USL de neatingere a targetului propus, mi-am adus aminte de toate acele "iluzii pierdute" ale noastre, ale simplilor cetateni si m-am gandit sa raman, iarasi si din nou, la snooker.

Dar, ca simplu cetatean, mi-am mai amintit de niste discutii purtate in timpul "escapadei de week-end" si, mai ales, de o idee mai mult decat interesanta.

O fi necesara destramarea USL-ului pentru ca la alegerile europarlamentare PSD-ul sa aiba cat mai multi "castigatori" si astfel sa contribuie la invingerea "popularilor"?

Ca asa o fi sau nu, poporul oricum nu castiga nimic. Poporul roman, caci "fratii nostri" din civilizata U.E. beneficiaza, din plin, de democratia si libertatea unei istorii fara comunism sau neocomunism sau ... 

Asa, in treacat, ma mai gandeam la un drum modernizat cu bani comunitari, drum pe care l-am parcurs ieri, pe seara, si unde am intalnit, traditional romanesc, o zona nereabilitata in interior, de vre-un km sau doi undeva unde, probabil, edilii comunei respective nu au avut "pilele, cunostintele si relatiile" necesare terminarii drumului.

Toate acestea m-au dus iarasi la Cartea Cartilor si la invatatura respinsa de politicul nostru autohton si nu numai. Acolo, undeva, se afla un sambure de adevar care "bate" toate potlogariile mioritice, indiferent de culoare politica si toate scuzele, indiferent de reprezentantii acesteia, impusi sau alesi. Si desi s-ar parea ca repet pasajul, contextului de astazi i se potriveste mai mult decat perfect si cred ca merita evidentiat si pentru ca "onor domniile lor", alese si numite sa stie pe ce au jurat la investitura.

"Vai de voi, farisei!
37 În timp ce Isus vorbea, un fariseu L-a rugat să mănânce la el. Isus a intrat şi S-a aşezat să mănânce.
38 Fariseul s-a mirat când a văzut că Isus nu Se spălase înainte de masă.
39 Domnul i-a zis: „Voi, fariseii, curăţaţi pe dinafară paharul şi farfuria, dar pe dinăuntru sunteţi plini de jaf şi de răutate!
40 Nesăbuiţilor, oare Cel Ce a făcut partea dinafară n-a făcut şi partea dinăuntru?
41 Daţi deci milostenie din lucrurile dinăuntru, şi atunci toate vor fi curate pentru voi!
42 Dar vai de voi, fariseilor! Căci voi daţi zeciuială din mentă, din rută şi din orice zarzavat, dar neglijaţi dreptatea şi dragostea lui Dumnezeu! Pe acestea trebuia să le faceţi, iar pe acelea să nu le neglijaţi!
43 Vai de voi, fariseilor! Căci voi iubiţi să vi se dea scaunul de onoare în sinagogi şi să fiţi salutaţi în pieţe!
44 Vai de voi! Căci voi sunteţi ca mormintele care nu se văd şi peste care oamenii umblă fără să ştie!“
45 Unul dintre experţii în Lege I-a zis: „Învăţătorule, spunând aceste lucruri, ne insulţi şi pe noi!“
46 Dar El a zis: „Vai şi de voi, experţi în Lege! Căci îi faceţi pe oameni să ducă poveri grele de purtat, dar voi nu le atingeţi nici măcar cu unul din degetele voastre!
47 Vai de voi! Căci voi zidiţi mormintele profeţilor pe care i-au ucis strămoşii voştri!
48 Prin urmare, voi sunteţi martori şi încuviinţaţi faptele strămoşilor voştri, căci ei i-au ucis, iar voi le zidiţi mormintele!
49 De aceea înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: «Le voi trimite profeţi şi apostoli, însă pe unii dintre ei îi vor ucide, iar pe alţii îi vor persecuta»,
50 ca să se ceară de la această generaţie sângele tuturor profeţilor, care a fost vărsat de la întemeierea lumii
51 – de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, care a pierit între altar şi Templu. Da, vă spun că va fi cerut de la generaţia aceasta!
52 Vai de voi, experţi în Lege! Căci aţi luat cu voi cheia cunoaşterii; nici voi n-aţi intrat şi i-aţi împiedicat astfel şi pe cei ce intrau!“ (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Luca11)

Despre ... interes

"Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta de fier,..." 
                                                                                               Mihai Eminescu - Scrisoarea III

Urmarind continua zbatere politica pentru asa-zisul "bine al interesului national", cu toate consecintele dezastruoase pentru noi, poporul, zilele acestea m-am gandit la ceea ce urmaresc, de fapt, fiecare din actorii comediei care se numeste "democratia romaneasca originala" si ocupa fotoliile bine platite, din banul public deci al poporului, ale puterilor separate ale statului si nu numai. Sau, in sensul coabitarii, care este interesul.

Un raspuns ar putea fi "numele". Ca a fost bine sau nu, numele tuturor celor care "au carmuit", asa cum au vrut ei, treburile Tarii va ramane inscris in istorie chiar daca sub el se va insera si explicatia care, oricum nu va mai incalzi pe nimeni. Asa s-a intamplat de milenii si asa va fi si in viitor.

Apoi ar fi "onorurile", despre care am mai vorbit, cu toate ca acestea, castigate cu sudoarea si sangele celor obijduiti, nu vor face decat sa-i imparta in doua categorii: tirani si misei. Caci, pe plaiul nostru mioritic, nu am avut parte de ceva mai bun in acest ultim sfert de veac. Pentru ei cineva a lasat un citat demn de atentie caruia nu i se da nici o atentie:
"„Când se face prezenţa în Senat, senatorii nu ştiu dacă să răspundă «prezent» sau «nevinovat».” — Theodore Roosevelt despre politică şi politicieni"

Care sunt legate, indestructibil, de urmatoarele "interese" care nu implica, din pacate si onoarea: setea neostoita de "capatuiala si putere", fara nici un comentariu, caci se subantelege tot ce trebuie inteles si "laurii" sau, mai pe romaneste, celebritatea chiar daca pentru aceasta s-a ajuns sa se "treaca peste cadavre" la figurat si sa nu mai existe nimic din ceea ce, cavalereste, exista odata si se putea rezuma intr-o singura expresie "fair-play".

Ce ma nedumereste, insa, pe mine, care nu am nici doctorate nici masterate si nici macar o facultate terminata (desi am inceput doua), este totala excludere, din aceasta ecuatie, a acelui bine national despre care se vorbeste inclusiv in Constitutie. Caci din "faptele" alesilor, numitilor si promovatilor nostri aceasta tinta exista, dar lipseste cu desavarsire.

Ma gandesc ca nu s-a studiat la cursurile de management pe care, cu siguranta, toti "doctorii", doctoranzii, masteranzii si "comandantii" nostri le-au facut.

Iar eu, care am urmat cateva zeci de cursuri, imi aduc aminte ca undeva, intr-o "baterie de cursuri" exista si asa-numita "arta negocierii" unde cursantii sunt invatati ca cea mai benefica negociere, in spirit general, este aceea numita "castig-castig". Acest principiu, larg intalnit in democratiile adevarate, se regaseste si in "arta medierii".

Cat de simplu, liber si, mai ales democratic, ar fi fost ca toti consilierii si consultantii bine platiti si rasplatiti sa le sufle in ureche iresponsabililor nostri politicieni: ATENTIE, POPORUL CE CASTIGA DIN TOATA BALACAREALA VOASTRA?

Dar ma opresc. Nu pentru ca nu as mai avea ce spune.

Mi-am adus aminte, insa, de o intamplare veche de aproape doua mii de ani unde Invatatorul Suprem ii invata pe cei care-l ascultau cum sa transpuna in practica, chiar si sub opresiune, extraordinarul principiul "castig-castig": 

"Tributul datorat Cezarului
15 Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să-L prindă în cursă cu vorba.
16 I-au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: – Învăţătorule, ştim că eşti corect şi că-i înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, căci nu cauţi la faţa oamenilor.
17 Aşadar, spune-ne, ce părere ai: se cuvine să plătim tribut Cezarului sau nu?
18 Isus însă a înţeles intenţia lor rea şi le-a zis: – De ce Mă puneţi la încercare, ipocriţilor?
19 Arătaţi-Mi moneda pentru tribut! Ei I-au adus un denar.
20 Isus i-a întrebat: – Chipul acesta şi inscripţia, ale cui sunt?
21 – Ale Cezarului, au răspuns ei. Atunci El le-a zis: – Daţi deci Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!
22 Ei au rămas uimiţi când au auzit aceste cuvinte. Şi astfel, L-au lăsat şi au plecat." (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Matei22)

Ce fascinanta lectie despre interes!

Despre ... logica si imaginatie

„Logica te va duce de la A la Z. Imaginația te va purta dincolo de limite.” — Albert Einstein

Cu siguranta ca marele savant a avut cu totul alte intentii atunci cand si-a lansat citatul de mai sus. Si nu contest acest lucru ci vreau sa-l intaresc.
Dar astazi, ca un exercitiu de imaginatie, vreau sa reliefez incapacitatea politicului romanesc de a-si depasi limitele nu numai de incompetenta ci de esenta si, de ce nu, existenta. Caci cu o logica morbida, politicul nostru mioritic nu face decat sa ingroape orice speranta de democratie, libertate si progres.

Pentru a fi in "ton" cu realitatea cotidiana a democratiei noastre originale, trebuie sa fac o "legatura" si anume cea dintre ceea ce, constitutional se numeste separarea puterilor in stat si ceea ce exista, cu doua mii de ani in urma, intr-un spatiu acum ignorat, blamat si, din pacate, mult contestat de multe "minti luminate", cu logica fara logica. Materialul pe care-l postez, prin copy-paste, nu-mi apartine si nu fac altceva decat sa-l redau, doar din simplu motiv ca, fiind cunoscut, cineva va avea imaginatia sa-l studieze, sa mediteze asupra lui si a ceea ce urmeaza, redat din aceeasi Carte a Cartilor.



"CĂRTURARII. Deşi apar ca unele dintre cele mai neatractive personaje ale Evangheliilor, cărturarii au îndeplinit una dintre cele mai importante slujbe spirituale din Israel. Datoria lor era să multiplice prin copiere exemplarele scrierilor sfinte. Cu timpul ei au ajuns să cunoască extraordinar de bine „litera" Scripturii şi treceau în popor drept o clasă chemată să informeze şi să corecteze în probleme de învăţături Biblice. Luca îi numeşte: „învăţători ai Legii" (Luca 7:30). Orgoliul lor scolastic i-a pus repede în conflict cu Domnul Isus, care deşi nu studiase în nici una din şcolile lor, îşi permitea să interpreteze Scriptura în faţa poporului într-un fel nou şi nemaiîntîlnit în „tradiţie". Popularitatea „învăţătorului" din Nazaret era veşnic o pricină de invidie pentru clasa cărturarilor (Matei 7:28-29).

FARISEII. Aceasta a fost cea mai mare şi mai influeuntă grupare din vremea Noului Testament. Numele lor este derivat de la verbul „paraş" „a separa". Dorinţa cea mai mare a fariseilor era să trăiască separaţi de rău. Ei trăiau o existenţa plină de restricţii şi se abţineau de la contactul cu lumea şi cu persoanele sau lucrurile „necurate". De dimineaţa şi pînă seara, fariseii treceau prin nenumărate ceremonii de curăţire. Ritualul spălării fusese ridicat de ei la acelaşi nivel cu practicarea rugăciunii. A fi fariseu însemna a avea un anumit punct de vedere asupra vieţii. Un iudeu putea fi cărturar şi fariseu în acelaşi timp, deoarece a fi cărturar însemna a avea o anumită meserie, în timp ce a fi fariseu însemna a adera la un anumit punct de vedere. Deşi cărturarii şi fariseii sînt pomeniţi aproape întotdeauna împreună, nu toţi cărturarii au fost farisei. Acelaşi lucru se poate spune şi despre farisei şi preoţi. Puteai să fii preot şi să fi fariseu, dar realitatea a fost că prea puţini preoţi au avut spiritul fariseilor, majoritatea dintre ei au aderat la partida saducheilor.Spre deosebire de saduchei, fariseii aderau la o interpretare foarte alegorică a Legii. Dincolo de textul scris, ei au adăugat o sumedenie de reguli şi rînduieli care au format în timp „tradiţia" religioasă a lui Israel. Esenţa învăţăturii fariseilor a fost o îmbinare paradoxală între îngustimea ascetică a celor care voiau să ţină cu credincioşie Legea şi monumentala mîndrie orgolioasă a firii pămînteşti. Singura cale pentru împăcarea acestor două extreme a fost făţărnicia" (Matei 15:1, 7; 16:1-3; Matei 23:13-36). Fariseii ţineau morţiş la respectarea „formelor" care le ascundeau trista realitate a goliciunii spirituale interioare.Dintre toate grupările religioase, fariseii au fost cei mai aprigi duşmani ai Mîntuitorului. În rîvna lor nebună, ei îl pîndeau la fiecare pas să-l prindă călcînd prevederile Legii. Domnul Isus i-a înfruntat de multe ori în public scoţîndu-le la iveală superficialitatea, făţărnicia şi lipsa de înţelegere spirituală a Scripturilor. După înălţarea Domnului Isus la cer, un alt fariseu, crescut „în cea mai îngustă partidă" a acestui ordin, a persecutat furibund Biserica. Dumnezeu a avut însă har şi pentru duşmanii Lui. Pe drumul Damascului, Saul din Tars a fost trîntit în praful pămîntului şi a fost mîntuit printr-o totală prăbuşire lăuntrică (Fapte 7:58; 8:1; 9:1-6; 26:4-11; Filip. 3:4-6)."

(CristiaNet/Explicatii la Biblie)

La o distanta de aproape doua mii de ani, despre acestia este la fel de valabila mustrarea facuta de Invatatorul Suprem, care spune:

"Vai de voi cărturari şi farisei ipocriţi!

1 Atunci Isus le-a vorbit mulţimilor şi ucenicilor Săi.
2 El le-a zis: „Cărturarii şi fariseii stau pe scaunul lui Moise.
3 Deci să faceţi şi să păziţi toate lucrurile pe care vi le spun ei, dar să nu faceţi după faptele lor, pentru că ei zic, dar nu fac.
4 Ei leagă poveri grele şi dificil de dus şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei înşişi nici măcar cu degetul nu vor să le mişte.
5 Toate faptele lor le fac pentru a fi văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacterele largi şi ciucurii lungi şi
6 iubesc să li se dea locul de onoare la mese şi scaunele de onoare în sinagogi,
7 să fie salutaţi prin pieţe şi să fie numiţi de oameni: «Rabbi».
8 Voi însă să nu vă numiţi «Rabbi», căci Unul singur este Învăţătorul vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi.
9 Şi «tată» să nu numiţi pe nimeni pe pământ, căci Unul singur este Tatăl vostru, şi anume Cel ceresc.
10 De asemenea, să nu numiţi pe nimeni «îndrumător», căci Unul singur este Îndrumătorul vostru, şi anume Cristosul.
11 Cel mai mare dintre voi va fi slujitorul vostru.
12 Oricine se înalţă pe sine va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.
13 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi închideţi Împărăţia Cerurilor în faţa oamenilor; nici voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre! (
14 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi devoraţi casele văduvelor şi faceţi rugăciuni lungi de ochii lumii. De aceea veţi primi o condamnare mult mai mare.)
15 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi înconjuraţi marea şi uscatul pentru a face un prozelit, dar când devine astfel, faceţi din el de două ori mai mult un fiu al Iadului decât sunteţi voi!
16 Vai de voi, călăuze oarbe care ziceţi: «Dacă cineva jură pe Templu, acest lucru nu înseamnă nimic, dar dacă cineva jură pe aurul Templului, este dator să-şi ţină jurământul!»
17 Nesăbuiţilor şi orbilor! Ce este de mai mare importanţă: aurul sau Templul, care sfinţeşte aurul?
18 Voi mai ziceţi: «Dacă cineva jură pe altar, acest lucru nu înseamnă nimic, dar dacă jură pe darul de pe altar, este dator să-şi ţină jurământul!»
19 Orbilor! Ce este de mai mare importanţă: darul sau altarul, care sfinţeşte darul?
20 Prin urmare, cel ce jură pe altar, jură pe el şi pe tot ce este pe el,
21 iar cel ce jură pe Templu, jură pe el şi pe Cel Ce locuieşte în el.
22 De asemenea, cel ce jură pe cer, jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel Ce stă pe el.
23 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi daţi zeciuială din mentă, din mărar şi din chimen, dar neglijaţi cele mai importante lucruri din Lege, şi anume dreptatea, mila şi credincioşia! Pe acestea trebuia să le faceţi, iar pe acelea să nu le neglijaţi!
24 Călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!
25 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi curăţaţi pe dinafară paharul şi farfuria, dar pe dinăuntru sunt pline de jaf şi de necumpătare!
26 Fariseu orb! Curăţă mai întâi pe dinăuntru paharul (şi farfuria), ca să fie curate şi pe dinafară!
27 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi vă asemănaţi cu mormintele văruite, care pe dinafară arată frumos, dar înăuntru sunt pline de oasele celor morţi şi de orice fel de necurăţie!
28 Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi drepţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de ipocrizie şi de fărădelege!
29 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi zidiţi mormintele profeţilor şi împodobiţi mormintele celor drepţi
30 şi spuneţi: «Dacă noi am fi trăit în zilele strămoşilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui profeţilor!»
31 Astfel, voi înşivă mărturisiţi că sunteţi urmaşii celor ce i-au ucis pe profeţi!
32 Umpleţi deci măsura strămoşilor voştri!
33 Şerpilor! Pui de vipere! Cum veţi scăpa de condamnarea la Iad?!" (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Matei23)

Deci, ca exercitiu de imaginatie, las vizitatorilor mei placerea de a descoperi cine sunt "carturarii si fariseii" cotidianului nostru politic, mioritic. 

Azi fara nici o legatura cu latura vietii spirituale.

Ganduri spre ... normalitate

„Întotdeauna prefer să cred tot ce e mai bine despre toată lumea. Mă scutește de multe neplăceri.”— Rudyard Kipling

Pentru cei care nu stiu, Joseph Rudyard Kipling (n. 30 decembrie 1865, Bombay, India – d. 18 ianuarie 1936) a fost un poet și prozator britanic, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1907. Este celebru prin povestirea sa pentru copii “Cartea Junglei” (1894), romanul indian de spionaj “Kim” (1901), poemele “Gunga Din” (1892) și “If— ” (1895), numeroase schițe și nuvele. În 1934 i s-a acordat, alături de William Butler Yeats, Premiul Gothenburg pentru Poezie. În timpul vieții a fost considerat îndeobște poet și i s-a oferit un titlu nobiliar și postul de poet laureat – ambele refuzate de Kipling.

Intorcandu-ma spre mine, la o aniversare poate trista pentru noi, ca familie dar benefica sufletului, am gasit de cuviinta sa fac unele mici corectii in ceea ce priveste "normalitatea".

Asa am ales citatul de inceput care, spre deosebire de altele, se acordeaza perfect starii de multumire spre care ar trebui sa tindem cu toti oamenii pentru ca, nu-i asa, ce poate sa-ti dea mai multa satisfactie decat "credinta, nadejea si dragostea", mai ales ca "daca dragoste nu e, nimic nu e". Caci ar trebui sa fim cu totul altfel decat ne manifestam cotidian cu atat mai mult cu cat avem o sursa extrem de valoroasa de traire care ne invata si avertizeaza:

"26 Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimbul sufletului său? " (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Matei16)

De aceea ma gandesc, in aceste zile, la o normalitate pe care, desi nu am ignorat-o, aproape am pierdut-o caci, dupa douazeci de ani, chiar daca nu mai am aceleasi "pofte" si placeri cu care ma delectam in trecut, se pare ca m-am cam lasat "dus de val".

M-a oprit, din fericire si-I multumesc, Invatatorul Suprem care, desi nu este prezent asa cum sunt cei care nu fac altceva decat sa ucida, incetul cu incetul trupul muribundului popor roman, ma invata ca viata este cu totul altceva decat onoruri, bogatie si "tot tacamul" cotidianului nostru. Si am un exemplu, intre sutele sau miile de exemple pe care mi le da aceeasi Carte a Cartilor pe care nu voi inceta sa o evoc in gandurile mele. Iata-l:

"Isus şi tânărul bogat
17 Chiar când pornea la drum, a alergat la El un om care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat: – Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţă veşnică?
18 Isus i-a răspuns: – De ce Mă numeşti „bun“? Nimeni nu este bun decât Unul: Dumnezeu.
19 Cunoşti poruncile: „Să nu ucizi“, „Să nu comiţi adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Să nu înşeli“, „Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta.“ 
20 El I-a spus: – Învăţătorule, pe toate acestea le-am împlinit încă din tinereţea mea.
21 Privindu-l, Isus l-a iubit şi i-a zis: – Îţi lipseşte un singur lucru: du-te, vinde tot ce ai şi dă săracilor, şi vei avea astfel o comoară în cer. Apoi vino, urmează-Mă!
22 Mâhnit de aceste cuvinte, a plecat întristat, pentru că avea multe posesiuni." (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Marcu10)

Lasand, deci, la o parte toata zbaterea la care m-am "inregimentat" cu gandul ca cineva, un presedinte de sindicat, de partid sau de tara ma va ajuta si pe mine, un simplu cetatea, sa recuperez ceea ce mi s-a luat prin frauda "pe fata", ma intorc spre aceasta normalitate in care stiu ca "16 ...atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică." (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Ioan3).

Si ca poate beneficia de ajutorul Lui, doar cel care se poate asemana Modelului exprimat chiar mai inainte de a se fi revelat omenirii in Umanitatea Sa:

"Un psalm al lui David
1 Doamne, cine poate sălăşlui în cortul Tău? Cine poate locui pe muntele Tău cel sfânt? 

2 Cel ce umblă în integritate; cel ce face dreptate; cel ce spune adevărul din inimă
3 şi nu umblă cu bârfe; cel ce nu-i face rău prietenului său şi nu-l face de râs pe semenul său;
4 cel ce dispreţuieşte pe cel vrednic de dispreţ, dar cinsteşte pe cei ce se tem de Domnul; cel ce nu-şi ia vorba înapoi chiar dacă a jurat spre paguba lui;
5 cel ce nu-şi dă argintul cu dobândă şi nici nu acceptă daruri ca să-l nedreptăţească pe cel nevinovat. Cel ce face aşa nu se va clătina niciodată!" (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Psalmi15)

Despre ... acoperire si acoperiti

„Dacă i-am mulțumi lui Dumnezeu pentru ce a făcut pentru noi, n-am mai avea timp să ne plângem.”

Richard Wurmbrand (n. 24 martie 1909, București – d. 17 februarie 2001, Torrance, California) a fost un predicator creștin luteran. Născut la București, într-o familie de evrei, Wurmbrand a fost atras de comunism în perioada adolescenței, a urmat cursurile unei școli politice la Moscova, între 1927 și 1929, apoi a abandonat orientarea comunistă și s-a convertit la creștinism, pentru ca mai târziu să petreacă peste 14 ani în închisorile comuniste pentru activitățile sale creștine care au atras adversitatea autorităților vremii.

De cateva zile ma "sacaie" un gand, nelegat de niciuna din "gaselnitele" cotidianului romanesc, plin de noroi, mizerie si instabilitate ci de o postare mai veche sau, mai bine zis, de un citat cu care incheiam postarea respectiva. Si pentru ca nu am vrut sa raman dator cu o explicatia, gandul m-a obligat sa-l reiau si sa-l redau asa cum trebuie. Gasit si in alte locuri citatul suna asa: 

"Mortii se acopera cu pamant, vii cu hartii!" 

Si tocmai pentru ca se regaseste si pe alte "surse" mi-am propus sa nu fac o analiza a ceea ce inseamna aceasta "acoperire" si, nici sa antamez subiectul fierbinte al "acoperitilor". Doar ... sa-mi amintesc.

Gandul m-a dus, astfel, cu ani in urma cand, tanar ofiter fiind, cu cerneala inca neuscata pe degete, eram instruit, la inceperea fiecarui ciclu, asupra importantei "acoperirii" oricaror activitati, mai ales in ceea ce le priveste pe cele din poligonul de tragere unde, din pacate, am avut nesansa sa-mi pierd unul din sefi, ca urmare a unei copilaresti si incredibile "greseli organizatorice" sau din tancodrom.

Mai tarziu, ajungand acolo unde imi dorisem (dupa cum am mai povestit) imi aduc aminte cum unul din sefii "grupei operative" ne avertiza asupra modului in care trebuie sa avem "acoperita legal" orice actiune si, in special, orice propunere pe care vrem sa o facem in orice caz care trebuie sa fie documentat "beton".

Cat despre "acoperiti", in context, nu pot uita de modul in care am fost "tratat" la un anumit moment dat cand, datorita conjuncturii cineva, un "prieten", a lansat ideea ca si eu sunt un "acoperit" si ceea ca a urmat dupa aceasta, desi realitatea demonstra contrarul.

Acestea fiind spuse, m-am gandit ca trebuie sa fac corectarea necesara la care sa "anexez" citatul de inceput si o poezie, de "suflet", nu pentru altceva ci pentru simplul motiv ca in ea gasesc adevarata "acoperire" de care oricare dintre noi avem nevoie, fie mare, fie mic, fie simplu cetatean sau ... important demnitar. Caci despre restul, are cine sa aiba grija!

"Mulţumim o, Tatăl nostru
Pentru Fiul Tău iubit
Mulţumim că-n orice vreme
Minunat ne-ai ocrotit.
Pentru primăveri senine
Ca şi pentru toamne reci
Pentru lacrimi Ţie, Doamne,
Îţi aducem slavă-n veci.

Mulţumim pentru răspunsul
Rugăciunilor ce-l dai
Mulţumim că ajutorul
Gata pentru noi îl ai.
Pentru rău şi pentru bine
Pentru sfinte mângâieri
Mulţumim pentru iubirea
Mai bogată azi ca ieri.

Mulţumim pentru toti spinii
Mulţumim şi pentru flori
Pentru case şi căminuri,
Pentru soarele din nori
Pentru bucurii nespuse
Pentru pace Te slăvim
Pentru tainica nădejde
Doamne mare-Ţi mulţumim."

(http://cantece.wordpress.com/m1/multumim-o-tatal-nostru/)

Despre ... butade

„Unde trăiește un Brutus, trebuie să moară un Cezar.” — Friedrich von Schiller

Ca, de cele mai multe ori, suntem tributari trecutului, nici nu mai trebuie amintit. Dar cand trecutul devine mai mult decat o realitate situatia se schimba.

De ce am ales citatul de mai sus? Doua motive m-au determinat si vreau sa ma explic.

Primul motiv este legat de un comentariu ascultat zilele trecute pe un post de radio. Acolo se prezenta, mai mult decat cu tristete, "speta" echipei romanesti de sanie care, citez din memorie, "a ajuns sa stea pe bara". Nu la bara dintr-un bar ci pe margine. Pentru simplul motiv ca, la data respectiva, sania de concurs se stricase si inlocuirea ei necesita 7.000 euro, cam cat poseta sau "plasticele" unor dive din showbiz ajunse, din nefericire, subiecte de "importanta nationala" in emisiunile de profil.
Nu stiu cum s-a rezolvat intre timp speta dar mie mi-a aratat cat de mare poate fi implicarea lui Brutus in cotidian si cum moare, incetul cu incetul, sentimentul national si Cezarul democratiei romanesti care AR TREBUI sa fie poporul. 
Dar nu mai suntem in vremea aceea cand s-a "nascut" butada "dati Cezarului ce este al Cezarului!".

Al doilea motiv, aproape legat de primul, priveste involburata si tulburea situatie a politicului mioritic care, din pacate, tine sa demonstreze, cu subiect si predicat, ca la noi, intr-adevar, "orice minune tine ... trei zile". Acum, ca minunea numita USL a tinut ceva mai mult, nu este decat co confirmare a altei butade care spune ca "exceptia confirma regula".
Si nu vreau sa fac alt comentariu decat ca si din acest punct de vedere prezenta si prestatia atator de multi Brutus in zona politica face ca acelasi Cezar, poporul, sa fie condamnat, inca din fasa, la o lenta dar iminenta inanitie. Caci ce altceva ne asteapta, atata timp cat masurile de asigurare a unui trai decent nu duc decat la o alterare dramatica a vietii?

In rest, "toate bune si frumoase" si la vara cald, atata timp cat totul tine de algoritm, interese de partid si celelalte forme de exprimare a democratiei romanesti originale.

Dar si aici intervine istoria si trecutul care ne avertizeaza, daca mai era nevoie:

"22 Ceea ce li s-a întâmplat lor arată că este adevărat proverbul care spune: „Câinele se întoarce la ceea ce a vomitat.“ şi „Scroafa, după ce este spălată, se tăvăleşte iarăşi în noroi.“"(http://www.bibleserver.com/text/NTR/2Petru2)

Dar cine mai tine cont acum, in mileniul trei, de niste proverbe vetuste si nerelevante ?

Despre ... interes si gheseft

„Oamenii își schimbă sentimentele și comportarea la fel de repede cum își schimbă interesele.” — Arthur Schopenhauer

Sa comentez ultimele "cestiuni" ale democratiei noastre originale? Nu am nici un interes caci, vorba poetului:

"Pe langa plopii fara sot, adesea eu treceam,

As fi trecut si printre ei, dar ce gheseft aveam?".

Da, eu ca simplu cetatean nu am nici un gheseft desi, acceptand ceea ce, poate, nu ar fi trebuit sa se intample, am sperat intr-o schimbare de structura si nu in una de jug. Si oricum pentru noi, plebea, nu gheseftul conteaza ci modul in care trebuie sa suportam jugul celor care urmaresc si prospera de pe urma acestuia.

Ma gandesc, insa, ca interesul mioritic care "poarta fesul", mai mult ca oriunde in lumea civilizata, ne arunca tot mai mult in lumea "a patra", dupa cum se prezenta, pe un anume post tv, un tip de "exorcizare". 

Ca urmare, la inegalabila abilitate a politicienilor nostrii, de toate culorile, nuantele si apartenenta, de a demonstra ca nimeni si nimic nu are alt interes decat bunastarea poporului ("rahat cu apa rece" cum strigau, intr-un film istoric, idealistii luptei noastre nationale pentru libertate, egalitate, fraternitate), ma intorc tot la Cartea Cartilor care avertizeaza:

"10 Greutăţile diferite şi măsurile diferite sunt ambele o urâciune înaintea Domnului." (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Proverbele20)

adevar relevant si esential al onoarei oricarui om, simplu sau de rang inalt.

Atat figurat cat si in mod propriu.

Doua exemple completeaza acest adevar, tot din aceeasi importanta sursa, unul mai vechi si unul mai nou.

Le redau, prin copy-paste, macar pentru cunoastere si lectura, daca nu pentru meditare. Care merita.

"Înţelepciunea lui Solomon
16 Atunci au venit înaintea regelui două prostituate.
17 Cea dintâi a zis: – Stăpânul meu, eu locuiesc împreună cu această femeie în aceeaşi casă. Eu am născut un copil, în timp ce eram cu ea în casă,
18 iar după trei zile de la naşterea fiului meu, a născut şi această femeie. Eram doar noi singure; nu mai era nici un alt străin în casă, ci doar noi două.
19 În timpul nopţii, fiul ei a murit pentru că se culcase peste el.
20 Ea s-a sculat pe la miezul nopţii, mi-a luat fiul de lângă mine, în timp ce dormeam şi l-a aşezat la sânul ei, iar pe fiul ei, care murise, l-a aşezat la sânul meu.
21 M-am sculat dimineaţa ca să-mi alăptez fiul, dar el era mort. Când m-am uitat la el cu băgare de seamă la lumina zilei, am văzut că nu era fiul pe care-l născusem.
22 – Ba nu! a zis cealaltă femeie. Fiul meu este cel viu, iar cel mort este al tău! Dar cea dintâi a răspuns: – Nu, nu! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu! Aşa se certau ele înaintea regelui.
23 Atunci regele a zis: – Una zice: „Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort!“, iar cealaltă zice: „Ba nu, ci fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu!“
24 Apoi regele a poruncit: „Aduceţi-mi o sabie!“ Şi i-au adus o sabie.
25 Iar el a zis: „Tăiaţi copilul cel viu în două şi daţi-i o jumătate uneia şi o jumătate celeilalte!“
26 Atunci femeia al cărei fiu era viu s-a umplut de durere pentru fiul ei şi a zis: – Te rog, stăpânul meu, dă-i ei copilul, dar nu-l omorî! Cealaltă însă zicea: – Să nu fie nici al meu, nici al tău! Tăiaţi-l în două!
27 Regele a răspuns: – Daţi-i copilul cel viu primei femei şi nu-l omorâţi! Ea este mama lui.
28 Când a auzit verdictul dat de rege, tot Israelul s-a temut de el, pentru că şi-a dat seama că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el, ca să facă dreptate." (http://www.bibleserver.com/text/NTR/1 Imparati3)

si

"1 Isus S-a dus spre Muntele Măslinilor.
2 Dis-de-dimineaţă a venit iarăşi în Templu şi tot poporul a venit la El. El S-a aşezat şi a început să-i înveţe.
3 Cărturarii1 şi fariseii au adus o femeie care fusese prinsă comiţând adulter. Au pus-o să stea în mijloc
4 şi L-au întrebat: – Învăţătorule, această femeie a fost prinsă chiar în timp ce comitea adulterul.
5 În Lege, Moise ne-a poruncit ca pe astfel de femei să le ucidem cu pietre. Tu deci ce zici?
6 Spuneau lucrul acesta ca să-L pună la încercare, pentru ca să aibă cu ce să-L acuze. Isus însă S-a aplecat şi a început să scrie cu degetul pe pământ.
7 Cum ei continuau să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis: – Acela dintre voi care este fără păcat, să arunce primul cu piatra în ea!
8 Apoi S-a aplecat din nou şi a continuat să scrie pe pământ.
9 Când au auzit ei aceasta, au ieşit afară unul câte unul, începând cu cei bătrâni, iar Isus a rămas singur cu femeia care stătea în mijloc.
10 Isus S-a ridicat şi a întrebat-o: – Femeie, unde sunt toţi? Nu te-a condamnat nimeni?
11 Ea a răspuns: – Nimeni, Doamne! Isus i-a zis: – Nici Eu nu te condamn. Du-te şi, de acum înainte, să nu mai păcătuieşti!"
(http://www.bibleserver.com/text/NTR/Ioan8)

Stau, insa si ma intreb: are cineva, dintre reprezentantii puterilor separate ale statului, interesul sa tina cont de toate acestea, daca nu iese nici un gheseft din ele?

Cat despre hartii, se stie foarte bine ca "mortii se ingroapa cu pamant, vii cu hartii". 

Tot despre ... alegere

"Cea mai mare onoare consta nu in a te folosi de onoruri, ci in a fi considerat vrednic de ele." - Aristotel

Se discuta in aceste zile despre situatii si pericole, despre nerealizari, vinovatii si ipoteze deloc "roze" pentru Tara. Ma mira ca cel care manuieste cu cel mai mult talent instigarea (ultima gaselnita cu "chem oamenii in strada" spune totul) a uitat ceea ce nu s-a realizat pe timpul cat coordona un important minister (si cum se realizau vizitele "de lucru" pe santierele modernizarii E-85) sau a lungii guvernari "de suflet" pe care a protejat-o, ocrotit-o si "praznuit-o" ca un adevarat "tatuc" din trecutul nu prea indepartat.

Astazi, ascultand toate comentariile mai mult sau mai putin pertinente dar si o melodie mai mult decat sugestiva, care este perfect in context cu ceea ce traim in democratia nostra originala, m-am gandit sa redau versurile in cauza, care se canta dar, ca orice atitudine pentru schimbare, nu schimba nimic.
Pentru ca lipseste si LE LIPSESTE onoarea. Tuturor celor care ar trebui s-o aiba, dar asa cum spunea marele filozof al antichitatii.

A dispărut de mult se pare
Orice bun simț, gest sau bună purtare
Orice vis e șterș din clasele primare
Sistemul dă o mare eroare
Țara asta merge singură la vale
Cavalerii nu mai au nicio onoare
Fură organizat într-o mare dezorganizare
Și ăsta e un mare semn de întrebare
E lumea a treia, cam aici ai nimerit
Scapă cine poate, restul s-au obișnuit
Debranșați de la condiții de trăit
Tinerii se întreabă cu ce dracu au greșit
Am întâlnit și români fericiți, doar pe afară
Am întâlnit și români păcăliți, can o țară
Am întâlnit și români liniștiți, prima oară
Dar ea nu știu câta oară când e o lipsă clară de...

Refren (x2):

Onoare, e
Ceva ce multă lume n-are, e
Toți se calcă în picioare
Doar pentru atâtea lucruri fără valoare

Ne-au zis „închideți ochii, ăsta e viitorul"
Și-am ieșit în stradă aproape tot poporul
Când am câștigat, am găurit și tricolorul
Crezi că am fi făcut la fel dacă am fi știut adevărul
E că am inventat și avionul
Însă toate ne-au zburat din mâini la fel ca patrimoniul
Toți românii au sărbătorit în doliu
Nu au câștigat o țară, doar un teritoriu
Că fiecare trage pentru el, pentru cheltuieli
Pentru încă nu știu câte primăveri
Și nu e nimic personal, dar n-a fost vreodată altfel
Noi nu ne-am ajutat, n-am învățat din greșeli
Să mor pentru țară? Zi-mi, de ce să fac asta? 
Când țara asta moare înaintea mea
Și partea cea mai grea e că o simte fiecare
Că în continuare e o totală lipsă de...

Refren (x2):

Onoare, e
Ceva ce multă lume n-are, e
Toți se calcă în picioare
Doar pentru atâtea lucrurï fără valoare

Versuri de la: http://www.versuri.ro/  Versuri "Guess Who - Onoare"

Problema este ca nu de ieri sau alaltaieri traim aceasta stare. Noi, ca romani dar si omenirea, in general.

Este vorba tot despre alegerea pe care am facut-o, o facem sau o vom face. Iar cel mai relevant pasaj al istoriei prezinta un sfat, usor de urmat dar nefacut din cauza alergarii distrugatoare dupa onoruri si tot ce urmeaza dupa aceasta:

"19 Chem astăzi cerul şi pământul ca martori împotriva voastră, că v-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Acum alege viaţa, ca să trăieşti atât tu, cât şi urmaşii tăi,
20 iubindu-L pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultând glasul Lui şi alipindu-te de El. Căci El este viaţa şi lungimea zilelor tale în ţara pe care Domnul a promis-o strămoşilor tăi, Avraam, Isaac şi Iacov, că le-o va da.“"(http://www.bibleserver.com/text/NTR/Deuteronomul30)

Despre ... explicabila realitate

„Alegerea, și nu șansa e cea care ne determină destinul.” — Franklin Delano Roosevelt

Gandindu-ma la cauzele "nereusitelor" politicii noastre si la urmarile acestora, de care eu beneficiez din plin, de trei ani asa cum am mai scris, am incercat sa gasesc un raspuns. Si raspunsuri sunt cu nemiluita, incepand de la cel cu "greaua mostenire", de care nu ne putem "desolidariza" si pana la globalizarea crizei care, vrem sau nu, afecteaza si marele domeniu al socialului. Un domeniu specific marilor analisti, cu diferite titluri si grade, din tot spectrul politic si al societatii civile.

Gasesc, insa, ca este o alegere pe care fiecare individ o face, mai ales cei care au reusit, nu mai conteaza cum, sa acceada in sfera puterilor separate ale statului. Si cum aceasta alegere este cea care ne determina destinul, ar fi fost normal ca destinul LOR sa fie afectat, nu al simplilor cetateni.

Necazul face ca toti cei de la putere (si aici ma gandesc doar la spatiul nostru mioritic) aleag, de aproape un sfert de veac, doar prin prisma intereselor lor personale si de partid si nu pentru satisfacerea interesului general al poporului suveran. De aici si grotescul "marilor realizari ale democratiei noastre originale", punctat de o parafrazare a unui citat binecunoscut "daca morala nu e, nimic nu e".

Astfel, continuand ideea de ieri coroborata cu cele de dinainte, am cautat un alt raspuns, mai important si mai pertinent pe care l-am gasit tot in Cartea Cartilor (deci nu-mi apartine).

Intr-una din Evanghelii Mantuitotul, facand o sinteza de exceptie a ceea ce urma sa prezinte in cei trei ani de lucrare, si-a expus invatatura in asa numita "Predica de pe munte", o Evanghelie in miniatura. Principiile expuse in cele trei capitole ar trebui sa se gaseasca in orice cabinet al acelor puteri despre care faceam referire, pentru ca merita atentie.

Iar una dinntre acestea spune asa:

"33 Căutaţi mai întâi Împărăţia (lui Dumnezeu) şi dreptatea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra." (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Matei6)

Ce se intampla cu noi, oamenii?

Dovedind cat de egoisti si egocentristi suntem, desi ne place sa ne autointitulam credinciosi si crestini, alegem sa cautam cu totul altceva, despre care unul din principalii urmasi ai Mantuitorului, Sfantul apostol Pavel avertiza:

"17 Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este nici mâncare, nici băutură, ci dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt." (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Romani14)

Alegem, astfel, goana dupa bogatie si imbogatire, cu toate racilele imoralitatii care decurg de aici desi la investitura juram, fara sa ne tremure glasul si mana, pe Sfanta Scriptura iar la sarbatori facem prezenta in cele mai importante locuri spirituale, ca da bine. Si suntem crestini, nu?

Ramane o intrebare pe care o spune tot Cartea Cartilor:

"17 Dacă însă cineva are bunurile acestei lumi şi-l vede pe fratele său în nevoi, dar îşi închide inima faţă de el, atunci cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?!" (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Ioan3)

O "chestiune" de alegere, o explicatie a nenorocitei noastre realitati!

Despre ... speranta

"Minciuni şi fraze-i totul ce statele susţine,
Nu-i ordinea firească ce ei a fi susţin;
Averea să le aperi, mărirea ş-a lor bine,
Ei braţul tău înarmă ca să loveşti în tine,
Şi pe voi contra voastră la luptă ei vă mân'."

Ca PNL-ul n-are nici o afinitate cu social-democratia nu mai trebuie subliniat.
Totusi, in marea campanie anti-PDL-ista & Co. acesta, prin presedintele si liderii sai "de vaza", nu s-a rusinat sa promita, cu dezinvoltura, ca ceea ce s-a obtinut fraudulos, va fi reparat (si aici ma refer strict la ceea ce ma doare si astept sa se repare de trei ani, Legea Pensiilor).

Urmarind, astazi, blogurile "mele" am gasit si o explicatie la "nereusita" realizarii acestei promisiuni. Direct, fara rusine si fara nici o remuscare dna care a ajuns ministru si prin votul meu si al familiei da cu tifla promisiunilor anului electoral si preelectoral, ca si cum "nici ceapa n-a mancat, nici gura nu-i miroase".

Miroase si inca urat de tot, mai ales in contextul permutarilor de astazi, cu toata pleiada de strategii si tactici de mentinere a unei aliante care, ca si PDL-ul, si-a batut joc de noi, alegatorii.

Si imi mai miroase ceva "putred in USL" si nu numai.
Auzeam astazi, intr-un interviu la un post de radio, pretentia unui viitor vicepremier al partidului in cauza ca postul lui actual sa nu fie "scos la concurs" pana nu-si va "termina" noua "insarcinare". Curat constitutional.

Ca si prezenta celui mai impartial dintre impartialii tarii la marele congres al unei fundatii cu iz de partid "zburdalnic". Pai la cate congrese ale partidelor politice au fost, in timpul mandatului sau de mediator, nu trebuia sa faca la fel ca la acest "balci modern al desertaciunii"?

Miroase urat pe dulcele nostru plai mioritic si marele nostru Eminescu avea dreptate cand scria versurile de inceput, in poezia sa de mare actualitate "Imparat si proletar".

Nu stiu pentru altii cum este dar pentru mine, dupa acesti trei ani de asteptare zadarnica, mirosul acesta pestilential de putreziciune politica ma face sa ma gandesc doar la trecutul mai vechi sau mai nou cand, ca urmare a starii totale de decadenta, s-au petrecut cele mai groaznice lucruri pe care societatea umana le-a putut cunoaste.

De aceea uit toate acele promisiuni desarte ale unor exploatatori "en titre" (indiferent cum se numesc politic) si-mi continui "registrul" pe care sper sa 

nu-l abandonez niciodata.

Cu o altfel de SPERANTA (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Psalmi108):

Un cântec. Un psalm al lui David.

1 Inima mea este pregătită, Dumnezeule; voi cânta şi voi suna din instrumentele mele. Trezeşte-te, suflet al meu!
2 Treziţi-vă, harfăşi liră! Voi trezi zorii1.
3 Doamne, Te voi lăuda printre popoare, Îţi voi cânta printre neamuri.
4 Căci îndurarea Ta este mai înaltădecât cerurile, iar credincioşia Ta trece de nori!
5 Fii înălţat, Dumnezeule, mai presus de ceruri şi fie slava Ta peste întreg pământul!
6 Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie salvaţi, dă izbăvire prin dreapta Ta şi răspunde-mi!
7 Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Sa: „Voi triumfa, voi împărţi Şehemul şi voi măsura valea Sucot!
8 Al Meu este Ghiladul, al Meu este şi Manase; Efraim este coiful Meu, iar Iuda – sceptrul Meu!
9 Moab este vasul în care Mă spăl! Deasupra Edomului Îmi arunc încălţările, iar strigătele Mele de triumf se aud peste Filistia.“
10 Cine mă va conduce în cetatea fortificată? Cine mă va călăuzi până în Edom?
11 Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel Care ne-ai respins? Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel Care nu mai ieşi cu oştirile noastre?
12 Dă-ne ajutor împotriva duşmanului, căci zadarnic este sprijinul dat de om!
13 Cu Dumnezeu vom fi biruitori şi El îi va călca în picioare pe duşmanii noştri.