"Cea mai mare onoare consta nu in a te folosi de onoruri, ci in a fi considerat vrednic de ele." - Aristotel
Se discuta in aceste zile despre situatii si pericole, despre nerealizari, vinovatii si ipoteze deloc "roze" pentru Tara. Ma mira ca cel care manuieste cu cel mai mult talent instigarea (ultima gaselnita cu "chem oamenii in strada" spune totul) a uitat ceea ce nu s-a realizat pe timpul cat coordona un important minister (si cum se realizau vizitele "de lucru" pe santierele modernizarii E-85) sau a lungii guvernari "de suflet" pe care a protejat-o, ocrotit-o si "praznuit-o" ca un adevarat "tatuc" din trecutul nu prea indepartat.
Astazi, ascultand toate comentariile mai mult sau mai putin pertinente dar si o melodie mai mult decat sugestiva, care este perfect in context cu ceea ce traim in democratia nostra originala, m-am gandit sa redau versurile in cauza, care se canta dar, ca orice atitudine pentru schimbare, nu schimba nimic.
Pentru ca lipseste si LE LIPSESTE onoarea. Tuturor celor care ar trebui s-o aiba, dar asa cum spunea marele filozof al antichitatii.
A dispărut de mult se pare
Orice bun simț, gest sau bună purtare
Orice vis e șterș din clasele primare
Sistemul dă o mare eroare
Țara asta merge singură la vale
Cavalerii nu mai au nicio onoare
Fură organizat într-o mare dezorganizare
Și ăsta e un mare semn de întrebare
E lumea a treia, cam aici ai nimerit
Scapă cine poate, restul s-au obișnuit
Debranșați de la condiții de trăit
Tinerii se întreabă cu ce dracu au greșit
Am întâlnit și români fericiți, doar pe afară
Am întâlnit și români păcăliți, can o țară
Am întâlnit și români liniștiți, prima oară
Dar ea nu știu câta oară când e o lipsă clară de...
Refren (x2):
Onoare, e
Ceva ce multă lume n-are, e
Toți se calcă în picioare
Doar pentru atâtea lucruri fără valoare
Ne-au zis „închideți ochii, ăsta e viitorul"
Și-am ieșit în stradă aproape tot poporul
Când am câștigat, am găurit și tricolorul
Crezi că am fi făcut la fel dacă am fi știut adevărul
E că am inventat și avionul
Însă toate ne-au zburat din mâini la fel ca patrimoniul
Toți românii au sărbătorit în doliu
Nu au câștigat o țară, doar un teritoriu
Că fiecare trage pentru el, pentru cheltuieli
Pentru încă nu știu câte primăveri
Și nu e nimic personal, dar n-a fost vreodată altfel
Noi nu ne-am ajutat, n-am învățat din greșeli
Să mor pentru țară? Zi-mi, de ce să fac asta?
Când țara asta moare înaintea mea
Și partea cea mai grea e că o simte fiecare
Că în continuare e o totală lipsă de...
Refren (x2):
Onoare, e
Ceva ce multă lume n-are, e
Toți se calcă în picioare
Doar pentru atâtea lucrurï fără valoare
Versuri de la: http://www.versuri.ro/ Versuri "Guess Who - Onoare"
Problema este ca nu de ieri sau alaltaieri traim aceasta stare. Noi, ca romani dar si omenirea, in general.
Este vorba tot despre alegerea pe care am facut-o, o facem sau o vom face. Iar cel mai relevant pasaj al istoriei prezinta un sfat, usor de urmat dar nefacut din cauza alergarii distrugatoare dupa onoruri si tot ce urmeaza dupa aceasta:
"19 Chem astăzi cerul şi pământul ca martori împotriva voastră, că v-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Acum alege viaţa, ca să trăieşti atât tu, cât şi urmaşii tăi,
20 iubindu-L pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultând glasul Lui şi alipindu-te de El. Căci El este viaţa şi lungimea zilelor tale în ţara pe care Domnul a promis-o strămoşilor tăi, Avraam, Isaac şi Iacov, că le-o va da.“"(http://www.bibleserver.com/text/NTR/Deuteronomul30)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu