Despre ... butade

„Unde trăiește un Brutus, trebuie să moară un Cezar.” — Friedrich von Schiller

Ca, de cele mai multe ori, suntem tributari trecutului, nici nu mai trebuie amintit. Dar cand trecutul devine mai mult decat o realitate situatia se schimba.

De ce am ales citatul de mai sus? Doua motive m-au determinat si vreau sa ma explic.

Primul motiv este legat de un comentariu ascultat zilele trecute pe un post de radio. Acolo se prezenta, mai mult decat cu tristete, "speta" echipei romanesti de sanie care, citez din memorie, "a ajuns sa stea pe bara". Nu la bara dintr-un bar ci pe margine. Pentru simplul motiv ca, la data respectiva, sania de concurs se stricase si inlocuirea ei necesita 7.000 euro, cam cat poseta sau "plasticele" unor dive din showbiz ajunse, din nefericire, subiecte de "importanta nationala" in emisiunile de profil.
Nu stiu cum s-a rezolvat intre timp speta dar mie mi-a aratat cat de mare poate fi implicarea lui Brutus in cotidian si cum moare, incetul cu incetul, sentimentul national si Cezarul democratiei romanesti care AR TREBUI sa fie poporul. 
Dar nu mai suntem in vremea aceea cand s-a "nascut" butada "dati Cezarului ce este al Cezarului!".

Al doilea motiv, aproape legat de primul, priveste involburata si tulburea situatie a politicului mioritic care, din pacate, tine sa demonstreze, cu subiect si predicat, ca la noi, intr-adevar, "orice minune tine ... trei zile". Acum, ca minunea numita USL a tinut ceva mai mult, nu este decat co confirmare a altei butade care spune ca "exceptia confirma regula".
Si nu vreau sa fac alt comentariu decat ca si din acest punct de vedere prezenta si prestatia atator de multi Brutus in zona politica face ca acelasi Cezar, poporul, sa fie condamnat, inca din fasa, la o lenta dar iminenta inanitie. Caci ce altceva ne asteapta, atata timp cat masurile de asigurare a unui trai decent nu duc decat la o alterare dramatica a vietii?

In rest, "toate bune si frumoase" si la vara cald, atata timp cat totul tine de algoritm, interese de partid si celelalte forme de exprimare a democratiei romanesti originale.

Dar si aici intervine istoria si trecutul care ne avertizeaza, daca mai era nevoie:

"22 Ceea ce li s-a întâmplat lor arată că este adevărat proverbul care spune: „Câinele se întoarce la ceea ce a vomitat.“ şi „Scroafa, după ce este spălată, se tăvăleşte iarăşi în noroi.“"(http://www.bibleserver.com/text/NTR/2Petru2)

Dar cine mai tine cont acum, in mileniul trei, de niste proverbe vetuste si nerelevante ?