Pentru ...schimbare

Daca este sa analizez ceea ce, tot mai frecvent, ni se prezinta in media, de o coloratura sau alta, ca democratie originala mioritica cu impact emotional in campaniile electorale prin lacrimi de crocodil si promisiuni neonorate, indiferent de orientare, nu pot decat sa ma intorc la perioada asa-zisa de trista amintire a edificarii ssmd si a promovarii materialismului dialectic si istoric si sa accept ceea ce spunea Henry George (2 septembrie, 1839 – 29 octombrie, 1897) a fost un scriitor, politician și economist american:

„Omul este singurul animal ale cărui dorințe cresc pe măsură ce sunt hrănite; singurul animal niciodată satisfăcut.”

Si prin prisma ultimelor "evenimente" politice de notorietate, nu se poate contesta aceasta interesanta relevare a specificului uman, cel putin pe dulcele nostru plai mioritic. Caci, calatorind vremelnic prin aceasta lume si zona a ei ne lovim, mai todeauna, de aceasta nesatisfacere a "apetitului" uman subliniata in citatul de mai sus. Si este normal sa fie asa atata timp cat ne consideram dumnezei pe acest pamant. Uitam, insa, ca aceasta stare nu exista de azi, de ieri ci este la fel de veche cat de veche este istoria omenirii.

Citeam recent, pe blogurile pe care le urmaresc, marea dihonie care s-a nascut intr-o anume sfera a societatii noastre, foarte importanta prin impactul pe care l-a demonstrat ca-l are, din prea multa dorinta de aservire politica si sete de putere (caci ce altceva poate naste o ruptura care, in conditii normale nici nu ar trebui evidentiata) care, de cativa ani, ne conduce dupa vechiul principiu, ignorat total de liderii acesteia, "Divide et impera".

Confirmand, astfel, citatul de inceput, chiar daca multele stele de pe umerii lor si auriii lauri de la caschete (ca sa nu mai vorbesc de titlurile si distinctiile obtinute si, mai ales, primite) ar fi trebuit sa-i oblige la altceva, acesti lideri m-au facut sa ma gandesc, astazi, la actuala "speta" petrecuta cu multe mii de ani in urma, cunoscuta de toata lumea ca "povestea lui Cain si Abel". Prima ruptura si, din pacate, prima crima din istorie. 

Dar eu nu despre asta mi-am propus sa las aici cateva randuri.

Am gasit tot intre paginile Cartii Cartilor, care contine si "povestea" sus-amintita, o meditatie profunda despre necesitatea revenirii omului la rangul si statutul sau de "cheie de bolta" a Creatiei la care astazi, intr-o zi de "relache" fizic si spiritual, m-am tot gandit, chiar daca am facut si alta data referire la ea, asa cum am gasit-o redata intr-o traducere mai de actualitate, dupa cum o prezinta site-ul de pe care am preluat-o , http://www.bibleserver.com/text/NTR/Psalmi94 :

Psalmul 94

1 O, Dumnezeu al răzbunărilor! O, Doamne! O, Dumnezeu al răzbunărilor, străluceşte Tu!
2 Ridică-Te, Judecător al pământului; răsplăteşte celor mândri după mândria lor!
3 Până când vor triumfa cei răi, Doamne, până când?
4 Ei bolborosesc, vorbesc cu trufie, toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea se laudă.
5 Asupresc pe poporul Tău, Doamne, apasă asupra moştenirii Tale.
6 Îi omoară pe văduvă şi pe străin; îl ucid pe orfan.
7 Ei zic: „Nu vede Domnul! Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!“
8 Luaţi aminte, voi, oameni fără minte din popor! Neghiobilor, când vă veţi deştepta?
9 Să nu audă Cel Ce a sădit urechea? Să nu vadă Cel Ce a plăsmuit ochiul?
10 Să nu mustre oare Cel Ce disciplinează neamurile, Cel Ce învaţă pe om cunoaşterea?
11 Domnul cunoaşte gândurile omului; ştie că sunt zadarnice.
12 Ferice de bărbatul pe care-l disciplinezi, Doamne, şi pe care-l înveţi din Legea Ta,
13 ca să-l linişteşti în zilele cele rele, până se va săpa groapa celui rău.
14 Domnul nu-Şi părăseşte poporul, nici nu-Şi uită moştenirea!
15 Căci din nou se va face judecată cu dreptate şi toţi cei cu inima cinstită o vor urma.
16 Cine se va ridica pentru mine împotriva celor răi? Cine va lua poziţie pentru mine împotriva celor ce săvârşesc nelegiuirea?
17 Dacă Domnul nu ar fi ajutorul meu, foarte curând sufletul meu ar fi culcat în tăcerea morţii.
18 Când zic: „Mi se clatină piciorul!“, îndurarea Ta, Doamne, mă sprijină!
19 În mulţimea frământărilor mele lăuntrice, alinările Tale îmi încântă sufletul.
20 Poate oare un tron corupt să Ţi se alăture, unul care plăsmuieşte necazul prin decret?
21 Ei uneltesc împotriva sufletului celui drept şi osândesc sânge nevinovat.
22 Domnul este întăritura mea! Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost!
23 El le va răsplăti după nelegiuirea lor şi-i va nimici pentru răutatea lor; Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici.

Merita atentie, nu?