Despre ... explicabila realitate

„Alegerea, și nu șansa e cea care ne determină destinul.” — Franklin Delano Roosevelt

Gandindu-ma la cauzele "nereusitelor" politicii noastre si la urmarile acestora, de care eu beneficiez din plin, de trei ani asa cum am mai scris, am incercat sa gasesc un raspuns. Si raspunsuri sunt cu nemiluita, incepand de la cel cu "greaua mostenire", de care nu ne putem "desolidariza" si pana la globalizarea crizei care, vrem sau nu, afecteaza si marele domeniu al socialului. Un domeniu specific marilor analisti, cu diferite titluri si grade, din tot spectrul politic si al societatii civile.

Gasesc, insa, ca este o alegere pe care fiecare individ o face, mai ales cei care au reusit, nu mai conteaza cum, sa acceada in sfera puterilor separate ale statului. Si cum aceasta alegere este cea care ne determina destinul, ar fi fost normal ca destinul LOR sa fie afectat, nu al simplilor cetateni.

Necazul face ca toti cei de la putere (si aici ma gandesc doar la spatiul nostru mioritic) aleag, de aproape un sfert de veac, doar prin prisma intereselor lor personale si de partid si nu pentru satisfacerea interesului general al poporului suveran. De aici si grotescul "marilor realizari ale democratiei noastre originale", punctat de o parafrazare a unui citat binecunoscut "daca morala nu e, nimic nu e".

Astfel, continuand ideea de ieri coroborata cu cele de dinainte, am cautat un alt raspuns, mai important si mai pertinent pe care l-am gasit tot in Cartea Cartilor (deci nu-mi apartine).

Intr-una din Evanghelii Mantuitotul, facand o sinteza de exceptie a ceea ce urma sa prezinte in cei trei ani de lucrare, si-a expus invatatura in asa numita "Predica de pe munte", o Evanghelie in miniatura. Principiile expuse in cele trei capitole ar trebui sa se gaseasca in orice cabinet al acelor puteri despre care faceam referire, pentru ca merita atentie.

Iar una dinntre acestea spune asa:

"33 Căutaţi mai întâi Împărăţia (lui Dumnezeu) şi dreptatea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra." (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Matei6)

Ce se intampla cu noi, oamenii?

Dovedind cat de egoisti si egocentristi suntem, desi ne place sa ne autointitulam credinciosi si crestini, alegem sa cautam cu totul altceva, despre care unul din principalii urmasi ai Mantuitorului, Sfantul apostol Pavel avertiza:

"17 Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este nici mâncare, nici băutură, ci dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt." (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Romani14)

Alegem, astfel, goana dupa bogatie si imbogatire, cu toate racilele imoralitatii care decurg de aici desi la investitura juram, fara sa ne tremure glasul si mana, pe Sfanta Scriptura iar la sarbatori facem prezenta in cele mai importante locuri spirituale, ca da bine. Si suntem crestini, nu?

Ramane o intrebare pe care o spune tot Cartea Cartilor:

"17 Dacă însă cineva are bunurile acestei lumi şi-l vede pe fratele său în nevoi, dar îşi închide inima faţă de el, atunci cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?!" (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Ioan3)

O "chestiune" de alegere, o explicatie a nenorocitei noastre realitati!