Mihai Eminescu - Scrisoarea III
Urmarind continua zbatere politica pentru asa-zisul "bine al interesului national", cu toate consecintele dezastruoase pentru noi, poporul, zilele acestea m-am gandit la ceea ce urmaresc, de fapt, fiecare din actorii comediei care se numeste "democratia romaneasca originala" si ocupa fotoliile bine platite, din banul public deci al poporului, ale puterilor separate ale statului si nu numai. Sau, in sensul coabitarii, care este interesul.
Un raspuns ar putea fi "numele". Ca a fost bine sau nu, numele tuturor celor care "au carmuit", asa cum au vrut ei, treburile Tarii va ramane inscris in istorie chiar daca sub el se va insera si explicatia care, oricum nu va mai incalzi pe nimeni. Asa s-a intamplat de milenii si asa va fi si in viitor.
Apoi ar fi "onorurile", despre care am mai vorbit, cu toate ca acestea, castigate cu sudoarea si sangele celor obijduiti, nu vor face decat sa-i imparta in doua categorii: tirani si misei. Caci, pe plaiul nostru mioritic, nu am avut parte de ceva mai bun in acest ultim sfert de veac. Pentru ei cineva a lasat un citat demn de atentie caruia nu i se da nici o atentie:
"„Când se face prezenţa în Senat, senatorii nu ştiu dacă să răspundă «prezent» sau «nevinovat».” — Theodore Roosevelt despre politică şi politicieni"
Care sunt legate, indestructibil, de urmatoarele "interese" care nu implica, din pacate si onoarea: setea neostoita de "capatuiala si putere", fara nici un comentariu, caci se subantelege tot ce trebuie inteles si "laurii" sau, mai pe romaneste, celebritatea chiar daca pentru aceasta s-a ajuns sa se "treaca peste cadavre" la figurat si sa nu mai existe nimic din ceea ce, cavalereste, exista odata si se putea rezuma intr-o singura expresie "fair-play".
Ce ma nedumereste, insa, pe mine, care nu am nici doctorate nici masterate si nici macar o facultate terminata (desi am inceput doua), este totala excludere, din aceasta ecuatie, a acelui bine national despre care se vorbeste inclusiv in Constitutie. Caci din "faptele" alesilor, numitilor si promovatilor nostri aceasta tinta exista, dar lipseste cu desavarsire.
Ma gandesc ca nu s-a studiat la cursurile de management pe care, cu siguranta, toti "doctorii", doctoranzii, masteranzii si "comandantii" nostri le-au facut.
Iar eu, care am urmat cateva zeci de cursuri, imi aduc aminte ca undeva, intr-o "baterie de cursuri" exista si asa-numita "arta negocierii" unde cursantii sunt invatati ca cea mai benefica negociere, in spirit general, este aceea numita "castig-castig". Acest principiu, larg intalnit in democratiile adevarate, se regaseste si in "arta medierii".
Cat de simplu, liber si, mai ales democratic, ar fi fost ca toti consilierii si consultantii bine platiti si rasplatiti sa le sufle in ureche iresponsabililor nostri politicieni: ATENTIE, POPORUL CE CASTIGA DIN TOATA BALACAREALA VOASTRA?
Dar ma opresc. Nu pentru ca nu as mai avea ce spune.
Mi-am adus aminte, insa, de o intamplare veche de aproape doua mii de ani unde Invatatorul Suprem ii invata pe cei care-l ascultau cum sa transpuna in practica, chiar si sub opresiune, extraordinarul principiul "castig-castig":
15 Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să-L prindă în cursă cu vorba.
16 I-au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: – Învăţătorule, ştim că eşti corect şi că-i înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, căci nu cauţi la faţa oamenilor.
17 Aşadar, spune-ne, ce părere ai: se cuvine să plătim tribut Cezarului sau nu?
18 Isus însă a înţeles intenţia lor rea şi le-a zis: – De ce Mă puneţi la încercare, ipocriţilor?
19 Arătaţi-Mi moneda pentru tribut! Ei I-au adus un denar.
20 Isus i-a întrebat: – Chipul acesta şi inscripţia, ale cui sunt?
21 – Ale Cezarului, au răspuns ei. Atunci El le-a zis: – Daţi deci Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!
22 Ei au rămas uimiţi când au auzit aceste cuvinte. Şi astfel, L-au lăsat şi au plecat." (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Matei22)
Ce fascinanta lectie despre interes!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu