Cu siguranta ca marele savant a avut cu totul alte intentii atunci cand si-a lansat citatul de mai sus. Si nu contest acest lucru ci vreau sa-l intaresc.
Dar astazi, ca un exercitiu de imaginatie, vreau sa reliefez incapacitatea politicului romanesc de a-si depasi limitele nu numai de incompetenta ci de esenta si, de ce nu, existenta. Caci cu o logica morbida, politicul nostru mioritic nu face decat sa ingroape orice speranta de democratie, libertate si progres.
Pentru a fi in "ton" cu realitatea cotidiana a democratiei noastre originale, trebuie sa fac o "legatura" si anume cea dintre ceea ce, constitutional se numeste separarea puterilor in stat si ceea ce exista, cu doua mii de ani in urma, intr-un spatiu acum ignorat, blamat si, din pacate, mult contestat de multe "minti luminate", cu logica fara logica. Materialul pe care-l postez, prin copy-paste, nu-mi apartine si nu fac altceva decat sa-l redau, doar din simplu motiv ca, fiind cunoscut, cineva va avea imaginatia sa-l studieze, sa mediteze asupra lui si a ceea ce urmeaza, redat din aceeasi Carte a Cartilor.
"CĂRTURARII. Deşi apar ca unele dintre cele mai neatractive personaje ale Evangheliilor, cărturarii au îndeplinit una dintre cele mai importante slujbe spirituale din Israel. Datoria lor era să multiplice prin copiere exemplarele scrierilor sfinte. Cu timpul ei au ajuns să cunoască extraordinar de bine „litera" Scripturii şi treceau în popor drept o clasă chemată să informeze şi să corecteze în probleme de învăţături Biblice. Luca îi numeşte: „învăţători ai Legii" (Luca 7:30). Orgoliul lor scolastic i-a pus repede în conflict cu Domnul Isus, care deşi nu studiase în nici una din şcolile lor, îşi permitea să interpreteze Scriptura în faţa poporului într-un fel nou şi nemaiîntîlnit în „tradiţie". Popularitatea „învăţătorului" din Nazaret era veşnic o pricină de invidie pentru clasa cărturarilor (Matei 7:28-29).
FARISEII. Aceasta a fost cea mai mare şi mai influeuntă grupare din vremea Noului Testament. Numele lor este derivat de la verbul „paraş" „a separa". Dorinţa cea mai mare a fariseilor era să trăiască separaţi de rău. Ei trăiau o existenţa plină de restricţii şi se abţineau de la contactul cu lumea şi cu persoanele sau lucrurile „necurate". De dimineaţa şi pînă seara, fariseii treceau prin nenumărate ceremonii de curăţire. Ritualul spălării fusese ridicat de ei la acelaşi nivel cu practicarea rugăciunii. A fi fariseu însemna a avea un anumit punct de vedere asupra vieţii. Un iudeu putea fi cărturar şi fariseu în acelaşi timp, deoarece a fi cărturar însemna a avea o anumită meserie, în timp ce a fi fariseu însemna a adera la un anumit punct de vedere. Deşi cărturarii şi fariseii sînt pomeniţi aproape întotdeauna împreună, nu toţi cărturarii au fost farisei. Acelaşi lucru se poate spune şi despre farisei şi preoţi. Puteai să fii preot şi să fi fariseu, dar realitatea a fost că prea puţini preoţi au avut spiritul fariseilor, majoritatea dintre ei au aderat la partida saducheilor.Spre deosebire de saduchei, fariseii aderau la o interpretare foarte alegorică a Legii. Dincolo de textul scris, ei au adăugat o sumedenie de reguli şi rînduieli care au format în timp „tradiţia" religioasă a lui Israel. Esenţa învăţăturii fariseilor a fost o îmbinare paradoxală între îngustimea ascetică a celor care voiau să ţină cu credincioşie Legea şi monumentala mîndrie orgolioasă a firii pămînteşti. Singura cale pentru împăcarea acestor două extreme a fost făţărnicia" (Matei 15:1, 7; 16:1-3; Matei 23:13-36). Fariseii ţineau morţiş la respectarea „formelor" care le ascundeau trista realitate a goliciunii spirituale interioare.Dintre toate grupările religioase, fariseii au fost cei mai aprigi duşmani ai Mîntuitorului. În rîvna lor nebună, ei îl pîndeau la fiecare pas să-l prindă călcînd prevederile Legii. Domnul Isus i-a înfruntat de multe ori în public scoţîndu-le la iveală superficialitatea, făţărnicia şi lipsa de înţelegere spirituală a Scripturilor. După înălţarea Domnului Isus la cer, un alt fariseu, crescut „în cea mai îngustă partidă" a acestui ordin, a persecutat furibund Biserica. Dumnezeu a avut însă har şi pentru duşmanii Lui. Pe drumul Damascului, Saul din Tars a fost trîntit în praful pămîntului şi a fost mîntuit printr-o totală prăbuşire lăuntrică (Fapte 7:58; 8:1; 9:1-6; 26:4-11; Filip. 3:4-6)."
(CristiaNet/Explicatii la Biblie)
La o distanta de aproape doua mii de ani, despre acestia este la fel de valabila mustrarea facuta de Invatatorul Suprem, care spune:
"Vai de voi cărturari şi farisei ipocriţi!
2 El le-a zis: „Cărturarii şi fariseii stau pe scaunul lui Moise.
3 Deci să faceţi şi să păziţi toate lucrurile pe care vi le spun ei, dar să nu faceţi după faptele lor, pentru că ei zic, dar nu fac.
4 Ei leagă poveri grele şi dificil de dus şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei înşişi nici măcar cu degetul nu vor să le mişte.
5 Toate faptele lor le fac pentru a fi văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacterele largi şi ciucurii lungi şi
6 iubesc să li se dea locul de onoare la mese şi scaunele de onoare în sinagogi,
7 să fie salutaţi prin pieţe şi să fie numiţi de oameni: «Rabbi».
8 Voi însă să nu vă numiţi «Rabbi», căci Unul singur este Învăţătorul vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi.
9 Şi «tată» să nu numiţi pe nimeni pe pământ, căci Unul singur este Tatăl vostru, şi anume Cel ceresc.
10 De asemenea, să nu numiţi pe nimeni «îndrumător», căci Unul singur este Îndrumătorul vostru, şi anume Cristosul.
11 Cel mai mare dintre voi va fi slujitorul vostru.
12 Oricine se înalţă pe sine va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.
13 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi închideţi Împărăţia Cerurilor în faţa oamenilor; nici voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre! (
14 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi devoraţi casele văduvelor şi faceţi rugăciuni lungi de ochii lumii. De aceea veţi primi o condamnare mult mai mare.)
15 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi înconjuraţi marea şi uscatul pentru a face un prozelit, dar când devine astfel, faceţi din el de două ori mai mult un fiu al Iadului decât sunteţi voi!
16 Vai de voi, călăuze oarbe care ziceţi: «Dacă cineva jură pe Templu, acest lucru nu înseamnă nimic, dar dacă cineva jură pe aurul Templului, este dator să-şi ţină jurământul!»
17 Nesăbuiţilor şi orbilor! Ce este de mai mare importanţă: aurul sau Templul, care sfinţeşte aurul?
18 Voi mai ziceţi: «Dacă cineva jură pe altar, acest lucru nu înseamnă nimic, dar dacă jură pe darul de pe altar, este dator să-şi ţină jurământul!»
19 Orbilor! Ce este de mai mare importanţă: darul sau altarul, care sfinţeşte darul?
20 Prin urmare, cel ce jură pe altar, jură pe el şi pe tot ce este pe el,
21 iar cel ce jură pe Templu, jură pe el şi pe Cel Ce locuieşte în el.
22 De asemenea, cel ce jură pe cer, jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel Ce stă pe el.
23 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi daţi zeciuială din mentă, din mărar şi din chimen, dar neglijaţi cele mai importante lucruri din Lege, şi anume dreptatea, mila şi credincioşia! Pe acestea trebuia să le faceţi, iar pe acelea să nu le neglijaţi!
24 Călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!
25 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi curăţaţi pe dinafară paharul şi farfuria, dar pe dinăuntru sunt pline de jaf şi de necumpătare!
26 Fariseu orb! Curăţă mai întâi pe dinăuntru paharul (şi farfuria), ca să fie curate şi pe dinafară!
27 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi vă asemănaţi cu mormintele văruite, care pe dinafară arată frumos, dar înăuntru sunt pline de oasele celor morţi şi de orice fel de necurăţie!
28 Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi drepţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de ipocrizie şi de fărădelege!
29 Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi zidiţi mormintele profeţilor şi împodobiţi mormintele celor drepţi
30 şi spuneţi: «Dacă noi am fi trăit în zilele strămoşilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui profeţilor!»
31 Astfel, voi înşivă mărturisiţi că sunteţi urmaşii celor ce i-au ucis pe profeţi!
32 Umpleţi deci măsura strămoşilor voştri!
33 Şerpilor! Pui de vipere! Cum veţi scăpa de condamnarea la Iad?!" (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Matei23)
Deci, ca exercitiu de imaginatie, las vizitatorilor mei placerea de a descoperi cine sunt "carturarii si fariseii" cotidianului nostru politic, mioritic.
Azi fara nici o legatura cu latura vietii spirituale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu