duminică, 16 februarie 2014

Ganduri spre ... normalitate

„Întotdeauna prefer să cred tot ce e mai bine despre toată lumea. Mă scutește de multe neplăceri.”— Rudyard Kipling
Pentru cei care nu stiu, Joseph Rudyard Kipling (n. 30 decembrie 1865, Bombay, India – d. 18 ianuarie 1936) a fost un poet și prozator britanic, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1907. Este celebru prin povestirea sa pentru copii “Cartea Junglei” (1894), romanul indian de spionaj “Kim” (1901), poemele “Gunga Din” (1892) și “If— ” (1895), numeroase schițe și nuvele. În 1934 i s-a acordat, alături de William Butler Yeats, Premiul Gothenburg pentru Poezie. În timpul vieții a fost considerat îndeobște poet și i s-a oferit un titlu nobiliar și postul de poet laureat – ambele refuzate de Kipling.

Intorcandu-ma spre mine, la o aniversare poate trista pentru noi, ca familie dar benefica sufletului, am gasit de cuviinta sa fac unele mici corectii in ceea ce priveste "normalitatea".

Asa am ales citatul de inceput care, spre deosebire de altele, se acordeaza perfect starii de multumire spre care ar trebui sa tindem cu toti oamenii pentru ca, nu-i asa, ce poate sa-ti dea mai multa satisfactie decat "credinta, nadejea si dragostea", mai ales ca "daca dragoste nu e, nimic nu e". Caci ar trebui sa fim cu totul altfel decat ne manifestam cotidian cu atat mai mult cu cat avem o sursa extrem de valoroasa de traire care ne invata si avertizeaza:
"26 Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimbul sufletului său? " (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Matei16)

De aceea ma gandesc, in aceste zile, la o normalitate pe care, desi nu am ignorat-o, aproape am pierdut-o caci, dupa douazeci de ani, chiar daca nu mai am aceleasi "pofte" si placeri cu care ma delectam in trecut, se pare ca m-am cam lasat "dus de val".

M-a oprit, din fericire si-I multumesc, Invatatorul Suprem care, desi nu este prezent asa cum sunt cei care nu fac altceva decat sa ucida, incetul cu incetul trupul muribundului popor roman, ma invata ca viata este cu totul altceva decat onoruri, bogatie si "tot tacamul" cotidianului nostru. Si am un exemplu, intre sutele sau miile de exemple pe care mi le da aceeasi Carte a Cartilor pe care nu voi inceta sa o evoc in gandurile mele. Iata-l:

"Isus şi tânărul bogat
17 Chiar când pornea la drum, a alergat la El un om care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat: – Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţă veşnică?
18 Isus i-a răspuns: – De ce Mă numeşti „bun“? Nimeni nu este bun decât Unul: Dumnezeu.
19 Cunoşti poruncile: „Să nu ucizi“, „Să nu comiţi adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Să nu înşeli“, „Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta.“ 
20 El I-a spus: – Învăţătorule, pe toate acestea le-am împlinit încă din tinereţea mea.
21 Privindu-l, Isus l-a iubit şi i-a zis: – Îţi lipseşte un singur lucru: du-te, vinde tot ce ai şi dă săracilor, şi vei avea astfel o comoară în cer. Apoi vino, urmează-Mă!
22 Mâhnit de aceste cuvinte, a plecat întristat, pentru că avea multe posesiuni." (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Marcu10)

Lasand, deci, la o parte toata zbaterea la care m-am "inregimentat" cu gandul ca cineva, un presedinte de sindicat, de partid sau de tara ma va ajuta si pe mine, un simplu cetatea, sa recuperez ceea ce mi s-a luat prin frauda "pe fata", ma intorc spre aceasta normalitate in care stiu ca "16 ...atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică." (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Ioan3).

Si ca poate beneficia de ajutorul Lui, doar cel care se poate asemana Modelului exprimat chiar mai inainte de a se fi revelat omenirii in Umanitatea Sa:

"Un psalm al lui David
1 Doamne, cine poate sălăşlui în cortul Tău? Cine poate locui pe muntele Tău cel sfânt? 


2 Cel ce umblă în integritate; cel ce face dreptate; cel ce spune adevărul din inimă
3 şi nu umblă cu bârfe; cel ce nu-i face rău prietenului său şi nu-l face de râs pe semenul său;
4 cel ce dispreţuieşte pe cel vrednic de dispreţ, dar cinsteşte pe cei ce se tem de Domnul; cel ce nu-şi ia vorba înapoi chiar dacă a jurat spre paguba lui;
5 cel ce nu-şi dă argintul cu dobândă şi nici nu acceptă daruri ca să-l nedreptăţească pe cel nevinovat. Cel ce face aşa nu se va clătina niciodată!" (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Psalmi15)




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu