Cancan-ul democratic al "rezolvarii la masa verde"

Postare de astazi priveste un aspect mai putin abordat in aceste ultime zile. 
Daca am fi trait intr-o lume normala, cu o democratie reala, unde formula "noblesse oblige" nu este aruncata in derizoriu, iar statutul de gentleman reprezinta cartea de vizita a politicianului rasat (chiar daca, in subsidiar este si el atins de racilele cotidianului), nu m-as fi gandit la asa ceva. Cum traim, independent de puterea si vointa noastra, pe aceste minunate plaiuri mioritice, gandurile de astazi sunt concentrate asupra unei sintagme des folosite in majoritatea domeniilor vietii sportive, diplomatice si, nu in ultimul rand, politice: REZOLVAREA LA "MASA VERDE".

Excluzand zona sportiva, unde rezultatele obtinute la "masa verde" sunt mai mult decat mediatizate, ma gandesc la modul diplomatic si cavaleresc de rezolvare a multor probleme politice, unde medierea si  negocierea, in acest mod, sunt uneltele cele mai des intalnite pentru aplanarea multor conflicte unele, in aparenta, de nerezolvat. 

In aceasta categorie s-ar putea inscrie si, inca, nerezolvatul subiect al referendumului recent incheiat, daca sintagma "rezolvarea la masa verde" ar intruni toate conditiile pe care aceasta le are in democratiile reale. Spun asta, deoarece transarea problemei, atat prin imixtiunea externa  cat si cu concursul controversat al unei institutii care, in loc sa apere constitutionalitatea suveranitatii poporului, s-a erijat in rolul de judecator, a consfintit, de fapt, infantilismul si dispretul afisat de una din partile aflate in conflictul nascut, tocmai, din neputinta implementarii in spatiul carpato-danubiano-pontic a acelui deziderat care a stat la temelia miscarii antidictatoriale din decembrie 1989, DEMOCRATIA REALA.

Ca urmare, in loc sa reprezinte o consfintire a spiritului cavaleresc, onorabil si de "inalta clasa" a politicului si diplomatiei romanesti, "rezolvarea la masa verde" a devenit o BASCALIE balcanica de cea mai joasa speta.

Ca este asa, o demonstreaza dispretul cu care sunt priviti cei peste OPT MILIOANE DE VOTANTI care, aparati si VALIDATI de declaratia IMORTALIZATA PE PELICULA a unei judecatoare a CCR, prin care se preciza ca referendumul a fost desfasurat pe baza unor DATE ERONATE, au fost, de fapt, batjocoriti de un verdict dat tocmai pe baza acestor date eronate, din oricare alte ratiuni decat cele democratice si constitutionale.

Iar faptul ca, intr-o aparitie la fel de mediatizata, cel impotriva caruia s-a organizat acest plebiscit AFIRMA, cu subiect si predicat, ca "nu va reveni in functie daca situatia lui va fi rezolvata "la masa verde" " (citat din memorie) dar nu A FACUT ABSOLUT NICI UN PAS IN RESPECTAREA ACESTEIA demonstreaza, fara nici un fel de dubiu, BASCALIA si AROGANTA cu care este tratat POPORUL SUVERAN, cel  care, odata, l-a pus in functie si, din pacate, aproape l-a idolatrizat.

Greseala este, probabil, a celor care nu au citit cu atentie cele mai simple definitii a termenului "masa verde".

Una dintre acestea specifica :"masă la care se duc tratative diplomatice", subantelegandu-se inclusiv rezolvarile pe care le aminteam la inceput, deci si cele politice, si despre care fostul presedinte dublususpendat afirma, cu nonsalanta, ca nu le va accepta si VA PARASI FUNCTIA aflata sub controlul cetatenilor.

A doua la fel de simpla, dar mult mai concludenta, si explicita in ceea ce priveste originea dispretului si indiferentei cu care este "tratat" poporul, afirma: "masă pentru jocuri de noroc",  si poate fi caracteristica celor care si-"au demonstrat PATRIOTISMUL" prin barfirea si denigrarea poporului suveran la toate cancelariile occidentale, ca si cum acesta ar fi fost castigat la ruleta sau la poker.

In sfarsit, ultima definitie, cea mai clara, dar si cu relevante peiorative pentru speta in discutie, specifica: "nutreț constituit din iarbă și din alte plante,  furaj".

In bascalia sa caracteristica, cu care a tratat poporul suveran si analizand tot ce s-a petrecut in ultimele zile, cred ca ultima definitie este suportul de care respectivul asa-zis aparator al democratiei s-a agatat, in anularea declaratiei sale privind "rezolvarea la masa verde", cu binecunoscuta-i smechereala, tipic marinareasca : "la asa opozanti, asa rezolvare la masa verde".

Curat cancan democratic.

Principii pentru viata de toate zilele

Mi-am propus astazi sa nu mai dau frau gandurilor. Si totusi, trecand in revista tot ce s-a intamplat in aceste zile, cu bunele si relele care nu ne-au ocolit, am inteles ca lipseste ceva esential, ceva care nu mai tine de tabara politica sau de apartenenta la un grup, ci de insasi exsitenta noastra, ca fiinte superioare inzestrate cu ratiune. Pentru ca asta suntem, ca oameni. Ca o demonstram sau nu, judecata este a semenilor nostri si a lui Dumnezeu.

Acel ceva pe care-l aminteam mai sunt si care, vrem sau nu vrem, face parte din existenta noastra este reprezentat de ceea ce noi, romanii, numim: CEI SAPTE ANI DE ACASA.

Din frageda pruncie suntem invatati de parinti si de familie, in general, cum sa ne comportam, cum sa ne pregatim, cum sa ne manifestam, cum sa AJUNGEM OAMENI. Apoi, in scoala (atat cat se mai face astazi) invataturile pe care le primim, pentru dezvoltarea noastra intelectuala, consolideaza bagajul cu care plecam de acasa. Urmeaza contactele cu semenii, intr-o diversitate mai mult sau mai putin extinsa, cu biserica, cu grupurile politice si, de ce nu, cu grupurile de interese. Toate aceste contacte ne transmit, vrem nu vrem, semnale, idei si principii pentru viata cea de toate zilele pe care le luam, sau nu, in considerare.

Dupa zbuciumata vara fierbinte de care am avut parte pana acum (si la propriu si la figurat), dupa gustul amar al unui esec rezultat ca urmare a ratarii tintei, gandurile de astazi mi-au adus aminte de DOUA PRINCIPII care nu influenteaza, neaparat, dezvoltarea noastra personala (cu toate ca nu se exclud) ci privesc, in principal, relatiile de grup si politice, in special.

Primul principiu este PRINCIPIUL DOMINOULUI. Acesta este cel mai discutat si mai analizat dintre principiile care insotesc, de regula, tot spectrul politic, economic, social sau de orice alta natura din viata unei colectivitati. Cu impactul pe care-l are asupra realitatii, acest principiu este luat in calcul (SAU POATE NU) de Cancelarii si State Majore, de Seviciile Speciale si Media, de gruparile anarhiste sau mafiote, de oricine gandeste un plan sau o strategie pentru atingerea unui tel, mai mult sau mai putin onorabil. Daca veti viziona ecranizarea cu acelasi nume, veti primi confirmarea celor afirmate mai sus. La vremea sa, PRINCIPIUL DOMINOULUI a fost un film de referinta care, chiar si acum, poate avea o puternica influenta pentru cei care cunosc si-i apreciaza avantajele, dar si RISCURILE. Nu stiu cat de mult au reflectat cele doua tabere implicate in razboiul  inca neancheiat, asupra acestui principiu dar, cu siguranta, urmarile (bune si rele) se vor vedea cat de curand.

Al doilea principiu, poate nu atat de analizat si exploatat ca primul,  dar la fel de important, este PRINCIPIUL BUMERANGULUI, la care vreau sa fac referire in continuare.

Trecand peste ideile relevate de interventiile in mediul online (pe care le-am putut vizualiza) si avand in atentie ca acest principiu a dat titlul unei lucrari de profunda analiza a procesului lui Lucretiu Patrascanu, cel care a lasat posteritatii sintagma, UITATA de aproape toti ACTUALII LIDERI POLITICI, "Inainte de a fi comunist, sunt ROMAN", PRINCIPIUL BUMERANGULUI ma duce cu gandul, pur si simplu, la arta folosirii acestei arme de vanatoare, de catre aborigenii australieni. Din descrierea ei, arma aceasta deosebita are caracteristica de a se intoarce la utilizator, atunci cand se rateaza tinta si  da posibilitatea refolosirii ei, in conditii cat mai optime. In mainele unui profesionist, arma respectiva este mai mult decat eficienta, ESTE MORTALA. Ce se intampla atunci cand utilizatorul este un novice? Probabil va dati singuri seama, dar cred ca neatentia in folosirea ei poate fi uneori, chiar fatala pentru VANATORUL DILETANT. De aceea si acest principiu trebuie cunoscut si aplicat cat mai corect, pentru eficienta, siguranta si rezultate maxime. Si nu numai la vanatoare ci si in lupta politica  (tot o vanatoare, pentru mediile cu democratie INCA infantila).

Gandind la aceste doua principii, nu pot sa nu subliniez ca ele au fost mult mai bine APLICATE de o tabara, in detrimentul CELEILALTE. De cine si cum, las analistii si comentatorii politici sa o faca. Las la latitudinea Dumneavoastra sa gasiti raspunsul pe care eu l-am gasit. Pentru mine, ca simplu cetatean, mi s-a relevat, fara nici un dubiu, ca IGNORAREA ACESTOR DOUA PRINCIPII, conduc DIRECT la pagube si urmari uneori IREPARABILE si la suferinte pe care le suporta POPORUL, victima colaterala, CONTINUA, a INCONSTIENTEI POLITICULUI care l-a uitat pe Patrascanu.

Dar cel mai mult, aceste principii mi-au EVIDENTIAT, nevoia TRANSPUNERII IN VIATA a corolarului existentei uname: CE TIE NU-TI PLACE, ALTUIA NU FACE !

Cel mai ...RÂVNIT dintre ... S-E-europeni

Unul dintre marii scriitori români, Marin Preda, a lăsat posterităţii o frescă a societăţii româneşti din epoca comunistă, intitulată "Cel mai iubit dintre pământeni". Apărut cu puţin înainte de moartea scriitorului, romanul a suscitat foarte multe speculaţii în legătură cu dispariţia prematură a autorului şi, în acelaşi timp, cu personajele acestuia. Pentru cei care nu cunosc opera, lectura acestei interesante construcţii literare   poate clarifica multe dintre întrebările cu care se confruntă astăzi societatea românească, vis-a-vis de cel care, printr-o conjunctură total nepopulară şi nevalidă, a ajuns să fie "cel mai RÂVNIT dintre sudest-europeni".

Lăsând la o parte toate comentariile, analizele sau speculaţiile născute după SCANDALOASA hotărâre a unei CCR tot mai controversate, trecând peste handicapul creat de anularea a peste OPT MILIOANE DE VOTURI, într-o ţară unde s-a recunoscut OFICIAL tendinţa CONSTANT SCĂZĂTOARE a populaţiei dar şi INGHIŢIND INDOLENŢA cu care s-a transmis, în direct şi fără echivoc, că LEGILE sunt interpretabile, deci cei îndreptăţiţi (adică, ei judecătorii CCR) pot interpreta CUM VOR DÂNŞII orice lege, mi-am propus ca astăzi, să dau frâu liber gândurilor mele pentru a găsi explicaţia unei situaţii inexplicabile: cum a ajuns fostul preşedinte dublususpendat, cel mai iubit, dorit, validat şi RÂVNIT sudest-european, de marile cancelarii ale lumii.

Stând strâmb şi judecând drept, am găsit ŞASE (nu vi se pare suspectă cifra ?) motivaţii (CALITĂŢI) pe care vi le aduc în atenţie, fără a intra în mari detalii, comentarii sau presupuneri. Pe acestea le las la latitudinea, inspiraţia sau, pur şi simplu, explicaţia Dumneavoastră.

Precizare: orice asemănare cu numărul fatidicVOINŢEI POPORULUI ROMÂN nu este întâmplătoare.

Prima motivaţie este legată de UNIVERSALITATEA şi COSMOPOLITISMUL persoanei în cauză. 
Cu o prietenie constantă faţă de zone extra-naţionale şi cu susţinători minoritari, persoana susţinută de BOM (a se vedea postarea de ieri) şi-a construit un important bastion antipopular local, apreciat şi aprobat de vizionarii Europei unite, fără graniţe, fără libertăţi şi drepturi NAŢIONALE. Din această cauză, externul a primat internului şi, probabil, va conduce la împlinirea scopurilor celor care-l susţin: o viitoare autonomie garantată de revenirea la pupitrul de comandă din Palatul Cotroceni.

A doua motivaţie este dată de EXCEPŢIONALUL PROFESIONALISM manifestat în TOATE DOMENIILE (vă mai amintiţi că un fost executat a fost acuzat tocmai de această calitate?) de activitate şi, cu precarede, în ARTA NAVIGAŢIEI.
Dacă faţă de alte persoane cu funcţii foarte importante care, conform ultimeleor descoperiri media, nu au profesat nici măcar o zi, persoana ăn cauză se poate LAUDA cu capacităţile sale marinăreşti, trebuie avut în vedere TRASEUL IMPORTANT pe care l-a străbătut, din portul Constanţa până la Anvers, cu mici puseuri rămase în nişte liste albite de anumite servicii intitulate şi "speciale". Toate acestea au contribuit, cu siguranţă, la susţinerea din partea TUTUROR ARMATORILOR LUMII, care i-au apreciat modestia autodefinirii de SALVATOR AL TITANICULUI.

A treia motivaţie, întregind tabloul CEL MAI-ului, priveşte uimitoarea sa  ABILITATE BUSINESS-erească (mă scuzaţi pentru termenul ad hoc). Din cele mai timpurii funcţii s-a gândit să strângă "bani albi pentru zle negre", aşa că din recunoscuta artă a micii bişniţării marinăreşti a trecut la cea a MARILOR TUNURI NATIONALE, materializate în FIER VECHI, case şi TERENURI, bineânţeles sub ocrotirea celui (celor) care, după o interpretare "CU DEDICAŢIE" a legilor în vigoare, avea să-i acorde şi GIRUL IGNORĂRII voinţei populare.

EXIGENTUL MANAGEMENT UMAN urmează, într-o ordine  absolut aleatorie. Ca lider recunoscut, a reuşit prin perfidie şi manipulare machiavelică (a se revedea cazul "acaparării" PD-ului) să-şi construiască un partid-stat, gata să raspundă oricărei butonări pe telecomanda egocentrismului său caracteristic, şi să-şi autoimpună susţinerea în pleiada de aprobatori made facultatea de drept din Cluj, în particular şi din Ardeal, în general.

Urmează, logic, MAIESTRIA PATERNA. Ca un părinte excepţional, nu atât faţă de popor care, ignorăndu-l ca TĂTUC, l-a trimis pe MAREA UITĂRII, ci faţă de propria sa creaţie europarlamentară, demonstrează o grijă inimaginabilă pentru ceea ce urmează a fi mult mediatizatul eveniment al anului, printr-o tăcăre şi o discreţie exemplare, caracteristice celui (sau celei) care nu doreşte a fi readus în atenţie publică datorită încurcatelor file cu semnături conspirative. Aceste două atribute insolite cred că se dovedesc a fi o surpriză nu doar pentru BOM-isti, ci pentru toţi conaţionalii şi interneţionalii interesaţi de mersul abscons al vieţii CELUI MAI. 

Ultima, dar nu cea mai neânsemnată motivaţie este ARTA DISIMULARII, atât de bine aplicată începănd cu "dragă Stolo" şi terminând cu "DISPONIBILITATEA DE COABITARE". Aici nu pot să spun dcăt o frază: cel care ne impresionase până la lacrimi cu show-ul "O MASCA RÂDE, O MASCĂ PLÂNGE" s-a dovedit a fi un lamentabil şi indolent reprezentant al CAMELEONISMULUI POLITIC când, în faţa camerelor de luat vederi o apostrofa pe o bătrânică, de vârstă bunicii respectivului, pentru că-şi exprimase nişte dureri post-calamitate naturală, aşa cum o oarecare doamnă se manifesta intransigentă cu legea împotriva POPORULUI, dar de partea ilegalităţilor unor foşti guvernanţi.

Toate aceste  succinte motivaţii (calităţi) i-au conferit, probabil, în ochii disfuncţionali ai şefilor de cancelarii occidentale, o aureola de erou mitic sau de exemplar UNICAT. Dacă este aşa, şi şi l-au dorit atât de mult, stau şi mă întreb, în încheiere: nu era mai bine să ŞI-L PROTEJEZE instalându-l în British Museum sau în celebra AREA 51 ?

Noi, cu siguranţă, ÎL DĂM GRATIS !

Ziua în care au venit ... SMS-urile

"Ziua în care vin peştii". Vă mai amintiţi? Acesta este titlul unui film absolut remarcabil - vechi, e drept, realizat în 1967 de grecul Mihalis Cacoyannis - pe care însă nimeni nu-l mai prezintă pe zecile noastre de televiziuni postdecembriste, fiindcă „educarea” telespectatorului prin pelicule cu multe distrugeri, sânge şi morţi, cu scene horror sau pornografice, aduce infinit infinit mai mult rating. Este vorba despre o comedie neagră, cu final dramatic, care prezintă o aventură aparent banală, poveste de vacanţă ce ar trebui să se încheie cu o serbare spontană, ca o frumoasă nebunie, acoperă de fapt o realitate cumplită, însă cu mare potenţial tragic. În timp ce într-o localitate de pe mirificele meleaguri greceşti se încinge un fel de petrecere câmpenească între băştinaşi şi militarii americani dislocaţi în zonă, un container cu material nuclear, pierdut în zonă de americani şi gasit de o familie care trăieşte într-o sărăcie lucie, pune în pericol oamenii, localitatea şi întregul mediu maritim şi terestru, prin inconştienţa sătenilor, dar, în acelaşi timp, prin speranţa lor de îmbogăţire datorită comorii găsite. Oamenii petrec, dar situaţia, scăpată de sub control, nu mai poate fi ascunsă. Prin urmare, DJ-ul care le pune muzica la maximum încearcă să îi anunţe pe concetăţenii aflaţi în culmea euforiei că moartea se află lângă ei. Atention, please! Atenţie vă rog! - sună apelul disperat, repetat în mod obsesiv. Dar veselia e prea mare, volumul muzicii prea ridicat, deopotrivă - prea deplină, ca să se audă măcar semnalul de alarmă. Pe acest fundal, filmul se încheie: zecile sau sutele de oameni dansează şi se bucură în extaz, muzica asurzitoare curge mai departe, iar moartea îşi continuă lucrarea în mod discret, dar cu o tenacitate de neînvins, prin sutele sau miile de peşti morţi care acoperă, încetul cu încetul,  plaja.

Am făcut această compilaţie după articolul cu acelaşi titlu publicat pe site-ul http://www.uer.ro/?d=rev&sd=82&p=editorial.html, pentru a introduce câteva gânduri care mă urmăresc astăzi, după MARELE CHIX cu care ne-a "onorat", mai bine zis OMORÂT, Parlamentul, în disperarea de a nu deranja celebra, de acum, TROICĂ: Barroso - Obama - Merkel. 

Nu vreau sa readuc în discuţie tot ceea ce s-a întâmplat în această "lungă vară FIERBINTE", nu vreau să analizez ce a fost greşit, ce va fi sau cum va fi. Cu siguranţă, vor curge râuri de cerneală (tipografică) şi se vor uza sute de cartuşe de imprimantă în disecarea fenomenului DEZAMĂGIRII NAŢIONALE din august 2012. Cu siguranţă vor fi disecate şi re-disecate toate mişcările făcute pe eşicherul politic românesc. 

TOATE ACESTEA NU VOR MAI ÎNSEMNA, însă, NIMIC pentru cei peste 8 milioane şi ceva de "obraznici" care au crezut, UTOPIC, că au LIBERTATEA DE A-ŞI MANIFESTA VOINŢA ÎN PROPRIA LOR ŢARĂ şi că, asumându-şi TOATE CONSECINŢELE, iniţiatorii acelei MIŞCĂRI DE ASANARE a POLITICULUI autohton CORUPT, vor duce până la capăt demersul lor, cu orice preţ.

De ce ? 

Pentru că aşa cum s-a întâmplat în filmul sus-menţionat, când potenţiala "comoară" găsită de sătenii hămesiţi şi dispreţuiţi de turiştii-yankei, le-a produs o utopică speranţă de înavuţire, ducând în cele din urmă la o groaznică şi MORTALĂ DEZAMĂGIRE, conştientizată doar în momentul apariţiei, pe plajă, a miilor de peşti morţi, tot aşa evenimentele pe care le aşteptam din partea ALEŞILOR NOŞTRI şi le credeam PRO-DEMOCRATICE şi numai PENTRU POPOR, s-au demonstrat a fi cea mai mare UTOPIE şi subjugare naţionaţă  PRO - B.O.M. (troica susamintită) pe care am conştientizat-o în momentul PRIMIRII SMS-urilor.

Ca exemplu, doar un singur caz sugestiv: domnului Socaciu cum îi venea să plângă după ce, în mijlocul oamenilor fiind şi convingându-i că ceea ce POPORUL A HOTĂRÂT SE VA ÎMPLINI, a fost umilit, ca toţi cei peste 8 milioane de votanţi, de telefoanele primite pentru CĂLCAREA ÎN PICIOARE a promisiunilor făcute. 

Nouă, celor care aşteptam ORICE SACRIFICIU, cum credeţi că ne era inima?

Pentru cei care au trădat ÎNCREDFEREA POPORULUI, indiferent de motive - dar cu siguranţă pentru A NU DERANJA FAIMOASA TROICA BOM-istă - ultima secvenţă a filmului la care m-am referit LE OFERĂ RĂSPUNSUL. 

Şi acesta relevă aceeaşi conştientizare a DEZAMĂGIRII MORTALE şi deznădejdii nemeritate pe care ni le-a adus, nouă, celor ce i-am urmat şi am crezut în ei, ZIUA ÎN CARE AU VENIT SMS-urile.

PS

Nu mai am putere sa corectez acest text.

Pentru mine, personal, revenirea fostului preşedinte dublususpendat înseamnă aceeaşi neputinţă de a-mi trăi decent viaţa, CUM PRETINDE CONSTITUŢIA, prin lipsa unui loc de muncă la 56 ani şi prin modificarea INFRACŢIONALĂ a Legii Pensiilor, MADE ROBERTA A.

Mulţumesc din inimă SMS-urilor!

ZIUA TREZIRII NAŢIONALE

Când scriu rândurile de faţă, în această zi care poate să fie ZIUA UNUI NOU ÎNCEPUT, gândurile mele se concentrează asupra unei singure întrebări: încotro ne îndreptăm ca Ţară SUVERANĂ ŞI INDEPENDENTĂ şi ca Naţiune LIBERĂ ŞI DEMOCRATĂ.

Au existat de-a lungul istoriei si a vieţii, în general, zile foarte importante, pe care nu vreau să le aduc în discuţie. Bibliotecile şi mediul online sunt pline de asemenea exemple, unele devenind celebre prin imortalizarea lor pe peliculă. Cercetători şi politicieni, scriitori şi prelaţi, conducători de guverne şi simplii cetăţeni au abordat, şi abordează, subiecte legate de anumitele zile foarte importante, din prisma studiului şi analizei politice, istorice, spirituale etc., pentru a releva importanţa acestora, pentru un eveniment anume sau cu impact asupra întregii omeniri.

În toată această multitudine de aspecte, astăzi mă opresc asupra întrebării fireşti care precede una dintre cele MAI IMPORTANTE DECIZII pe care ROMÂNIA trebuie să le ia prin REPREZENTANTUL LEGAL AL POPORULUI, Parlamentul : România se îndreaptă spre AFIRMARE NAŢIONALĂ sau spre aservire şi subjugare pe termen nedeterminat?

Plecând de la legea fundamentală, CONSTITUŢIA, care precizează la ARTICOLUL 61, "Rolul şi structura" :

   "(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.", 

ASTĂZI îmi las gândurile să se exprime liber şi independent atunci când afirm că NU EXISTĂ ABSOLUT NICI O SOLUŢIE PE CARE O POATE DA poporului suveran vreo alta instituţie, entitate sau ştiu eu ce formaţiune constituită ad hoc, în afara PARLAMENTULUI.

Astăzi, ORGANUL REPREZENTATIV SUPREM AL POPORULUI ROMÂN, trebuie să clarifice, odată pentru totdeauna, dacă voinţa poporului, exprimată printr-un vot în proporţie REALĂ de peste CINZECI SI PATRU  de procente, este mai importantă şi mai puternică decât voinţa unui număr restrâns de persoane, chiar dacă acestea se bazează pe trecutul (dar neuitatul) principiu P.C.R. (adică Pile, Cunoştinţe şi Relaţii), cu "tentaculele" lui de tip interlop la marile DAR TĂCUTELE cancelarii occidentale (?).

Astăzi, ŞI NUMAI ASTĂZI, România şi POPORUL ROMÂN trebuie să se afirme ca ceea ce AM FOST, SUNTEM şi VOM FI în acest spaţiu strategic important, trecând peste interesele meschine, dar obediente, ale unui fost presedinte DUBLUSUSPENDAT şi camarilei sale, dar şi a unei instituţii fundamentale care ÎN LOC SĂ SLUJEASCĂ CONSTITUŢIEI ŞI POPORULUI s-a "vândut" (de fapt era ŞANTAJABILĂ din faşă) aceluiaş grup ANTINAŢIONAL, sprijinit, ANTIDEMOCRATIC, de aceleaşi TĂCUTE Cancelarii occidentale (?).

Astăzi, ŞI NUMAI ASTĂZI, noi, POPORUL, prin SINGURUL NOSTRU REPREZENTANT, Parlamentul, trebuie să spunem STOP înjosirii şi nedreptăţii, şmecheriei şi golăniei politice şi, nu în ultimul rând, AMALGAMULUI POLITICO-ADMINISTRATIV creat de cel care s-a erijat în singurul apărător al poporului.

Astăzi, de ziua ADEVĂRATEI TREZIRI NAŢIONALE !

De ce tac ... cancelariile ?

Trupa O-Zone ne-a incântat inimile, în anii trecuţi, cu cunoscutul şlagăr "De ce plâng chitarele". O poveste de dragoste, aşa cum sunt toate poveştile de dragoste, a condus la versurile ce au compus melodia care, în încheiere, lăsa o speranţă: "ce-a fost nu s-a pierdut!".

Extrapolând astăzi, după aproape o săptămână de la Marea Trădare Naţională din 21 august 2012, melodia m-a transpus într-un cadru deloc idilic, plin de întrebări, îndoieli, nesiguranţă, incertitudine şi tot ce se poate descrie în Romînia acestor vremuri, după injosirea făcută POPORULUI de către CEI ŞASE care AU BUCURAT VESTUL. În această situaţie găndurile mele, reluate în faţa calculatorului după aproape o săptămână de inactivitate, mi-au trezit întrebări peste întrebări, dintre care pe una doresc să o aduc în faţa cititorului, şi nu numai: DE CE TAC CANCELARIILE ?

Cu surle şi trâmbiţe, M.L.S.R. (?) (MAREA LOVITURĂ DE STAT DIN ROMÂNIA) a fost disecată, analizată şi tranşată (democratic) între un garaj şi puternicele zone de influenţă ale aşa-zisei "lumi libere". 

Pe repede înainte, fără a lua "pulsul real" al naţiunii şi grăbindu-se să nu piardă un partener adecvat de dezvoltare a planurilor oculte de împărţire a Europei, cancelaria de la Bruxelles împreună cu cea din Berlin au dat verdictul verdictelor secolului 21: REALITATEA ROMÂNEASCĂ ESTE CA BASESCU SĂ DOMNEASCĂ. In acest sens, închizând ochii la imixtiunea ungurului (căci, vezi Doamne, suntem europeni şi tinem la libertatea minorităţilor) şi aplicând cu succes sloganul machiavelic SCOPUL SCUZĂ MIJLOACELE, au dat frâu liber efortului conjugat al DENIGRĂRII NAŢIONALE pus în "artă" tocmai de europarlamentarii români, trimişi acolo să apere naţiunea şi identitatea românească (în treacăt fie spus, apartenenţa la structurile SOROS trebuiau de mult documentate ca acţiuni antinaţionale. Se întoarce în mormânt cel pentru care APĂRAREA INTEGRITĂŢII NAŢIONALE devenise un crez şi o prioritate). Ulterior, prin subordonarea principalelor instituţii cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, dar şi pe cele care, constituţional, aveau menirea să apere DREPTURILE SI LIBERTĂŢILE CONSTITUŢIONALE ALE POPORULUI, cel sprijinit atât de puternic de U.E. a primit, pe tavă, ceea ce nu i se cuvenea şi nu-i era destinat: ANULAREA UNUI VOT PERFECT LEGAL.
Despre acestea toate, marii lideri occidentali pot gasi referiri şi în minunatul Nibelungenlied, epopee cunoscută, fără doar şi poate, atât de dna Merkel căt şi de amatorii de "lovituri sub centură" gen HAGEN.

Alături de această OCULTĂ, marele frate democrat de peste ocean, "Unchiul Sam", ca un binecunoscut propovăduitor şi, în acelaşi timp, provocator întru libertate (a se vedea ultima invadare a IRAK-ului), temăndu-se că este lasat deoparte şi va ieşi pe locul doi în "REGATA COTROCENIULUI" a aplicat strategia şi tactica "democratică"  de A NE ÎNVĂŢA ce este aceea "SUPUNEREA" şi OBEDIENŢA, intervenind direct şi brutal atât printr-un reprezentant oficial (oare ambasadorul nostru în SUA poate să facă vreo recomandare administraţiei Obama, sau oricare ar fi ea, în condiţiile în care CRIZA ÎN CARE AM FOST TÂRÂŢI A PORNIT DIN ACEASTĂ ŢARĂ ?), cât şi printr-un emisar foarte bine pregăti, informat şi atotcunoscător (aici trebuie să recunosc MERITUL DEOSEBIT AL S.I.E., secondat exemplar de celelalte servicii, în NELUAREA CELEI MAI MICI MĂSURI DE CONTRACARARE a lezării integrităţii şi suveranităţii naţionale).

Şi aşa, ca nişte mojici şi lepădături ce nu trebuie băgaţi în seamă, (DUPĂ CUM, probabil, CONSIDERĂ ACESTE CANCELARII OCCIDENTALE POPORUL ROMÂN), micii mari oameni puşi să susţină INTERESUL POPORULUI, au dat proba INDUBITABILĂ a servilismului politic ANTIPOPULAR şi ANTIDEMOCRATIC, am fost "executaţi" la focul mic al neo-inchiziţiei occidentale.

Rezultatul se cunoaşte şi nu vreau să-l mai aduc în atenţie.

Se cunosc şi reacţiile şi SE CUNOAŞTE FOARTE BINE şi realitatea NUMARULUI FATIDIC pentru CEI ASERVIŢI, obedienţi şi aroganţi. O realitate care, cu siguranţă, face înconjurul pământului. ŞI AL ACELOR DEMOCRAŢII, dacă mai există democraţii adevărate.

PARADOXAL însă, în faţa NOILOR CIFRE, în faţa EVIDENŢEI (chiar relative) celor PUŢIN peste 19 milioane de români existenţi între graniţele acelei ţări numătă ROMÂNIA (TOTAL ce mai poate primi sau pierde câteva sute de mii de persoane), reprezentanţii democraţiilor (?) sus-amintite au adoptat strategia struţului. Vorba-ceea: nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase.

Şi IAR mă întreb: VOINŢA ROMÂNILOR NU CONTEAZĂ ? (am intenţionat să fie GALBEN).
 Şi iarăşi : DE CE TAC CANCELARIILE ?

Căci pentru noi, acei peste 8 milioane de votanţi, rămâne aceasta CONSTANTĂ a lunii august şi a anului 2012: CE-A FOST BUN, NU S-A PIERDUT !

Libertatea Constitutionala intre TROC si VOINTA POPULARA

Nu este nimic mai dificil decat sa scrii sun impulsul handicapului tehnico-material si al grabei. Asa mi se intampla de cateva zile, de cand nu-mi mai pot folosi pc-ul si apelez ba la un vecin, ba la altul.
Norocul meu este ca nu trebuie sa dau nimic in schimb. Suntem vecini care COABITAM in cele mai bune relatii si nu trebuie sa existe intre noi ABSOLUT NIMIC care sa ne asemenea cu DEZASTRUL NATIONAL ROMANESC, pe care l-am vazut in aceste ultime doua zile.
Si nu poti comenta altfel situatia creata de C.S.M.-ul si, extrapolata de U.S.L.

Ca sa fiu scurt si foarte clar: am invatat in aceste doua zile ce mare poate fi INDIFERENTA fata de VOINTA POPORULUI si in ce conyext intern incercam sa supravietuim.

La obiect, modul cum C.C.R.-ul a manipulat UN JUDECATOR (daca nu chiar doi) dator vandut regimului care i-a albit CV-ul, coroborat cu atitudinea duplicitara si total aservita a C.S.M.-ului au demonstrat, inclusiv pentru cei mai putin intiati in ASTA MANIPULARII, cat de profund este implicat APARATUL DE STAT destinat APARARII INTERESULUI POPORULUI in salvarea si RESTAURAREA presedintelui dublu suspendat.
Trocul abject afisat astazi: FACEM CVORUM PENTRU DNA PIVNICERU cotra CVORUMULUI pentru reinscaunarea presedintelui suspendat a demonstrat, daca mai era nevoie, bataia de joc cu care este tratat poporul roman.

Daca situatia ar fi venit din partea oficialilor americani sau vest-europeni, sa spunem ca mai puteam inghiti mizeria si batjocura: la cat de slabi ne-am manifestat pana acum in A NE APARA DEMNITATEA SI MANDRIA NATIONALA, nu putem decat sa-i copiem pe cei mari cand, zeflemisti, ne persifleaza: NO COMMENT ( si aici trebuie sa fac o paranteza. Nu pentru a ma scuza, ci pentru a-mi arata indignarea fata de toti cei care POT dar NU VOR sa-si sustina votul din 29 iulie: nu am posibilitatea materiala dar, asa cum am mai repetat, sunt alaturi de toti cei prezenti in Piata LIBERTATII din Bucuresti si oriunde se va milita pentru adevar si pemtru demisia celui care a manevrat si manipulat tot sistemul democratic si constitutional national).

Da, situatia creata apartine celor care, PLATITI DIN BANII NOSTRI, AI CONTRIBUABILILOR, si-au batut joc de noi SI DE VOTUL NOSTRU CONSTITUTIONAL.

Dar daca, stimabili si "onorabili" domni si doamne indiferenti la REALITATEA CONSTITUTIONALA a rezultatului referendumului, IN PERSPECTIVA ALEGERILOR GENERALE  de la sfarsitul anului, SE VA DEMONSTRA CA SUNTEM, intr-adevar, IN TOTAL 19 milioane si ceva, din care CU DREPT DE VOT doar ceva mai mult de 16 milioane si jumatate, ce veti face ?
VETI REVENI ASUPRA HOTARARII INVALIDARII REFERENDUMULUI ?

Aceasta intrebare s-ar cuveni pusa atat ADMINISTRATIEI S.U.A. cat si presedintiei U.E.
Caci daca este TROC, atunci sa-l ducem pana la capat, atat INTERN cat si EXTERN.
 Nu de alta, dar noi, INCA,
Avem o tara. Si-o datorie. 

Si-o misiune de lupta de-ndeplinit. 

Dusmanii tarii si ei sa stie. 

Ca suntem piatra de granit".! 

Nota: imi cer scuze pentru greselile de redactare sau de exprimare. Totul este sub imperativul timpului, caci oricat ar fi de buni vecinii, nu pot abuza de timpul si casa lor. EU SUNT UN OM DE ONOARE.
De aceea nici nu mai pot sa imbunatatesc sau sa verific textul.
Multumesc pentru intelegere! 

Rusine, numele tau este C.C.R.

Nu am cuvinte sa ma pronunt. Si nu am banii necesari sa pot pleca la Bucuresti. Nici macar nu am bani sa-mi repar pc-ul care, parca, anticipand deznodamantul de azi, s-a defectat (noroc ca am vecini cu inima buna).
Am in schimb dorinta sa aduc in atentia celor care-mi citesc aceste randuri cateva versuri, dragi noua, celor ce ne spunem romani adevarati si nu tinem cont de recomandarile SUA si UE (apropo, mai crede cineva ca SUA este o democratie ?), ca imn pentru TOT CE VA URMA DE ACUM INCOLO:

PE-AL NOSTRU STEAG E SCRIS UNIRE 

Pe-al nostru steag e scris unire,

Unire-n cuget și simțiri

Și sub măreața lui umbrire

Vom înfrunta orice loviri.

Acel ce-n luptă grea se teme

Ce singur e rătăcitor,

Iar noi uniți în orice vreme

Vom fi, vom fi învingători.

Am înarmat a noastră mînă

Ca să păzim un scump pămînt,

Dreptatea e a lui stăpînă,

Iar domn e adevărul sfînt.

Și-n cartea veșniciei scrie

Că țări și neamuri vor pieri,

Dar mîndra noastră Românie

Etern, etern va înflori.

Învingători cu verde laur

Noi fruntea nu ne-o-mpodobim

Nici scumpele grămezi de aur

Drept răsplătire nu dorim.

Știind că-n viața trecătoare

Eterne fapte-am împlinit

Și chinul morții-ngrozitoare

Bogat, bogat e răsplătit.

Desi melodia compusa de marele Ciprian Porumbescu este, momentan, imnul ALBANIEI (oare de ce dragi patrioti romani?), cred ca poate fi cantat, de toti romanii, oriunde ne-am afla noi.

Cat despre votul din CCR, asa cum scriam si alta data, EXISTA UN DUMNEZEU, care-i va judeca, cu siguranta, pe fiecare dintre cei ce si-au batut joc de vointa poporului.

Nihil Sine Deo

Încheiam una din postările anterioare cu următoarea frază: "Sau putem vorbi despre a altă dimensiune, uşor evitată, dar de o importanţă copleşitoare pentru viitorul României. Acest lucru sper să-l pot realiza cu altă ocazie."

Aşteptând încheierea acestei perioade de incertitudine politică, pentru că economic, oricum, suntem într-o imensă "gaură neagră", am găsit ocazia de a aduce în atenţie acea dimensiune neabordată, sau abordată cu foarte mare reţinere (lucru văzut, de altfel, şi pe un post tv unde dl Caramitru încerca să dezvolte, la "Politică şi delicateţuri", importnţa acesteia), în speranţa că, prin punerea ei în evidenţă, s-ar putea elimina multele şi neânţelesele patimi politice postdecembriste. Este doar o presupunere, este doar o dorinţă, este doar o abordare, personală, a unei idei, cu siguranţă, împărtăşită şi susţinută de un mare număr de conaţionali,  
este o chemare la o analiză profundă şi imparţială faţă de ceea ce a fost şi a însemnat sintagma: NIHIL SINE DEO.   

Ca de fiecare dată când am abordat un subiect, fac precizarea că există, cel puţin în mediul online, o diversitate explicativă, interpretativă sau  de dedicare a acestei sintagme, fapt pentru care nu-mi propun analiza acesteia. Nu-mi propun nici să fac trimiteri la acele site-uri de clarificare. Nu-mi propun nici o analiză istorică, filozofică sau ideologică sau politică.
Singura mea intenţie este să pun înaintea celor care au curiozitatea citirii acestor rânduri  că marele adevăr "NIMIC FARA DUMNEZEU" a fost, şi rămâne, deviza unei instituţii care a fundamentat statul român modern, monarhia română de Hohenzollern. 

Indiferent de convingerile pe care le avem, de prejudecăţi sau interese, de formare profesională sau ideologică, de apartenenţă politică sau de oricare altă natură, nu putem ignora adevărul că monarhia a însemnat, înainte de toate, afirmarea României în lume, ca stat modern şi independent, iar prin ceea ce a devenit, ulterior, monarhia constituţională, ar fi putut genera, şi în Ţara Noastră, un alt curs al vieţii, benefic şi folositor pentru întreaga naţiune. Că este aşa o demonstrează sutele, sau chiar miile, de luări de poziţie dintre care vă recomand doar căteva site-uri: http://www.familiaregala.ro
 http://www.vestul.ro/stiri/4106/romania-monarhie-constitutionala.htm; http://www.causes.com/causes/527374-romania-regat-romania-monarhie-constitutionala.

Pentru că veţi observa că în toate aceste referinţe se face precizarea explicită a existenţei şi importanţei MONARHIEI CONSTITUŢIONALE, refac precizarea că nu doresc să fac nici o analiză a ceea ce se poate regăsi, printr-o simplă căutare, pe Internet.

Ce am dorit să realizez, se poate înţelege din încheierea mesajului meu.

Aducând în atenţie acest subiect, mi-am îndeplinit, în primul rând, datoria de onoare faţă de mine însumi, în a recunoaşte, public, incapacitatea întregii clase politice româneşti de a conduce ţara spre împlinirea acelor idealuri pentru care s-au sacrificat, de-a lungul zecilor de ani sub teroarea comunistă, adevăraţii patrioţi ai neamului, culminând cu evenimentele din 1989.

Apoi, am vrut să evidenţiez ineficienţa procesului comunismului care, deşi a fost "propovăduit" cu surle şi trâmbiţe în toate mijloacele de informare, a produs o mare dezamăgire: nu a condus la ceea ce se impunea atât de clar, de înteles şi de aşteptat, REPARAREA gravei NEDREPTĂŢII COMUNISTO-SOVIETICE prin pregătirea întregii strategii de RESTAURARE a statutului pe care aceasta "stafie", ce a bântuit Europa, l-a distrus, Monarhia Constituţională Română.

În fine, an vrut să subliniez, încă odată, că acolo unde există o credinţă autentică şi reală în DUMNEZEU, acolo unde conducerea naţiunii pune pe prim plan principiile şi învăţăturile Celui mai Mare Învăţător al Lumii, Isus Cristos, viaţa poporului, a "simplilor cetăţeni", poate fi decentă şi acceptabilă chiar şi în condiţiile unei crize profunde, ca aceea pe care o traversează, astăzi, întreaga lume.

Evidenţele sunt mai mult decât grăitoare, pentru monarhiile constituţionale moderne.

Aceasta este realitatea şi importanţa devizei NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU !    

Ganduri fara titlu

Mi-am intitulat postarea de astazi in acest fel dintr-un simplu motiv: sunt ganduri despre ceva in afara mizeriei si mocirlei politice in care suntem lasati sa incercam sa supravietuim, de mai bine de douazeci de ani.

Sunt ganduri care se refera la ceva mai presus de clase si oameni politici, de votanti sau nonvotanti, de executanti mai mult sau mai putin independenti sau, pur si simplu, de puteri straine care dirijeaza viitorul planetei.

Nu este un subiect comun si nu este o abordare simplista.

Gandurile de astazi, mi-au fost inspirate de urmatorul titlu aparut intr-unul din mijloacele media pe care le rasfoiesc: "Patriarhia Română despre anchetele procurorilor în biserică: “Nu comentăm astfel de subiecte”.

Nu doresc sa fac analiza articolului sau subiectului in cauza. Cei interesati sunt invitati sa navigheze in media online unde, cu siguranta, vor gasi toate toate detaliile. Dar exista o intrebare de o semnificatie aparte, care m-a determinat, prin gandurile de astazi, sa fac aceasta postare: ce este BIBLIA si care este intrebuintarea ei ?

Nu-mi propun acum si aici sa fac teologie pastorala, sa analizez conciliile ecumenice sau istoria crestinismului si nici nu vreau sa fac apologia vreunei denominatiuni in detrimentul alteia. Vreau sa pun inaintea celor interesati de randurile mele doua situatii concrete care, prin absurdul in care au fost duse, pot arunca o pata neagra nu numai asupra slujitorilor spirituali, din toate cultele, ci chiar asupra credintei.

Prima situatie, se refera la modul in care, in ultimele zile, organele specifice unei anume institutii democrat-constitutionale au folosit Biblia ( Sfanta Scriptura sau Cuvantul lui Dumnezeu) in indeplinirea unor sarcini de serviciu. Pentru cei curiosi, va rog sa va folositi interesul in cercetarea SINGUREI CARTI neschimbate (in esenta) de cateva mii de ani, deoarece in ea veti afla ADERVARATUL SCOP al existentei acesteia. 

Biblia nu exista, ca baza a crestinismului, pentru a impovara cetatenii, pentru a justifica abuzuri sau a propulsa persoane in posturi si functii cheie. Au existat, e drept, aceste derapaje, dar ele s-au comis exclusiv in timpul INCHIZITIEI si a razboaielor spirituale. Este Biblia o sperietoare ?

Va rog sa cititi un singur pasaj din aceasta Carte a Cartilor, pentru a intelege de ce Sfanta Scriptura trebuie sa ramana sfanta: " 

Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos pentru învăţătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate,

 pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi pe deplin echipat pentru orice lucrare bună." Aceasta realitate nu o poate contesta nimeni si nici nu o poate comenta in vreun fel.

A doua situatie, in stransa legatura cu prima, a mai fost abordata in postarile mele si se refera la modul in care se incheie juramintele depuse de inaltii demnitari ai statului, la investitura. Invariabil, acestea se incheie cu sintagma: "ASA SA-MI AJUTE DUMNEZEU!"

Si repet acea nedumerire dilematica: atunci cand in practica exercitarii mandatului cel care a jurat astfel nu-si indeplineste atributiunile, sau le indeplineste defctuos, este de vina el, sau Dumnezeu, pentru ca nu l-a ajutat?

Romania este o tara crestina, cel putin prin ceea ce inseamna apartenenta la Biserica Ortodoxa a peste 85 procente din populatie. Crestinismul are in centrul credintei un singur DUMNEZEU,  la care am facut referire prin cele doua situatii analizate mai sus.

Cu atitudinea controversata din ultimele zile, cred ca se uita pe cine se doreste a se pacali. Dar, de fapt, se uita ca "Dumnezeu nu se lasa batjocorit" si, cu atat mai putin, pacalit. De acest lucru nu trebuie sa se indoiasca nimeni. Si nici nu trebuie sa se ascumda lipsa unei reactii, din partea tuturor responsabililor spirituali ai poporului, sub aparentul dezinteres fata de faptele noastre si ale semenilor nostri.

Aceste ganduri, fara titlu, as vrea sa va conduca spre o reflectare corecta a sensului si directiei vietii crestine.

Daca intr-adevar se crede ca EXISTA DUMNEZEU!

  

Clarificare pentru stabilitate: ai săi, ai lor sau ... ai noştri ?

Motto : " Nimeni nu e mai presus de lege" - Constituţia României

În toate postările de până acum, am avut ca punct de plecare o ştire, un eveniment, o intervenţie media sau orice altceva care să-mi fi pus gândurile la lucru. Nici astăzi nu voi face excepţie. Şi fac această afirmaţie cu toată răspunderea, deoarece astăzi vreau să fac mai mult decât să-mi expun propriile gânduri pentru a fi urmărit. Astăzi vreau să invit pe toţi cei care parcurg aceste rânduri să găsească răspuns spre rezlvarea următoarei întrebări: ai cui sunt toţi cei care trebuie să ne asigure stabilitatea, siguranţa şi securitatea naţională ?

Ai săi, ai lor sau ... ai noştri ?

Pentru că, cu siguranţă, nu toţi ati parcurs site-ul Adminstraţiei Prezidenţiale, am să încep scurta mea incursiune în descifrarea întrebării sus-menţionate, cu un copy paste referitor la Consiliul Suprem de Aparare a Ţării:

" Consiliul Suprem de Apărare a Ţării este autoritatea administrativă autonomă investită, potrivit Constituţiei, cu organizarea şi coordonarea unitară a activităţilor care privesc apărarea ţării şi siguranţa naţională. 
  Activitatea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării este supusă examinării şi verificării parlamentare.  

Membrii Consiliului Suprem de Apărare a Ţării sunt: ministrul apărării naţionale, ministrul administraţiei şi internelor, ministrul afacerilor externe, ministrul justiţiei, ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri, ministrul finanţelor publice, directorul Serviciului Roman de Informaţii, directorul Serviciului de Informaţii Externe, şeful Statului Major General şi consilierul prezidenţial pentru securitate naţională. 

(extras din Legea 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării) "

Au apărut, în aceste zile, acuze asupra modului în care siguranţa naţională a fost afectată, grav, de slaba activitate sau, mai bine zis, DE PERFECTA INACTIVITATE pe care anumite servicii le-au  etalat, mai mult sau mai puţin voalat, pentru a împiedica imixtiunile unor puteri străine, in politica internă puteri care, chiar parteneri fiindu-ne, au făcut un lucru impardonabil: încălcarea crasă a Constituţiei.

Pe de altă parte, din motive ştiute doar de superiorii lor (şi de cei care-i comandă), o categorie aparte din răndul celor indriduiţi cu apărarea libertăţilor şi drepturilor fundamentale, puterea judecătorească, au întreprins o serie de activităţi post-votare nemaiîntâlnite până acum, deşi sesizările votărilor precedente, de ordinul miilor, puteau pune pe gânduri o instituţie imparţială, pusă în mişcare doar de câteva sute de declaraţii, unele din cele mai şocante ("s-a participat la vot").

Ţinând cont că în Constituţie este prevăzut expres că "cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea",  că respectivele drepturi şi libertăţi sunt expuse detaliat şi explicate în articolele următoere şi că, pentru asigurarea îndeplinirii lor ÎN FOLOSUL CETĂŢENILOR , statul dispune de instrumente organizaţionale democratice şi legale, nu poţi să nu te întrebi pentru cine şi ale cui sunt aceste organisme.

Dacă analizăm ultimele evenimente în care sentimentul naţional a fost atât de bruscat de intervenţiile cancelariilor occidentale, şi în special cea a SUA şi Ungaria, dar şi a UE, în general, nu poţi trece cu vederea incapacitatea serviciilor din domeniul siguranţei naţionale şi a minsterului de externe, de a face faţă situaţiei, decât într-un singur caz: ei, cei obligaţi cu buna STABILITATE NATIONALA nu erau ai noştri.

Dacă analizăm activitatea reprezentanţilor Parchetului, din ultima perioadă, cu măsuri atât de controversate împotriva oamenilor de rand, nu poţi găsi decât o singură motivare a acestei situaţii : ei nu erau ai noştri.

Dacă analizăm activitatea organismului suprem sus-menţionat, ca şi pe cea a Parlamentului  şi a CSM-ului (aflate, normal, în concediu) şi nu găsim nici o reacţie constituţională, nu există decât o singură explicaţie: ei nu erau ai noştri.

Ei nu erau ai noştri, ai POPORULUI.

Simplu şi fără extensii oculte, conspirative sau de orice altă natură interpretativă.

Dacă nu sunt reprezentanţii noştri, ai poporului, întrebarea logică, se subânţelege: ale cui sunt toate organele, organismele şi instituţiile implicate în asigurarea stabilităţii naţionale, a asigurării libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale catăţenilor, a securităţii şi siguranţei naţionale?
Răspunsul, dur şi fără dubii, este acesta : ale sale, ale lor (ai săi, ai lor). 

În condiţiile în care toate legile, documentele şi actele normative, începând cu actul legislativ suprem, Constituţia, statuează că toate şi tot ce înseamnă un STAT DE DREPT sunt concepute pentru a sluji unui singur şi unic beneficiar, POPORUL SUVERAN, nu poate exista nici o altă soluţie sau direcţie spre care se pot canaliza mijloacele şi metodele specifice îndeplinirii atribuţiunilor presupuse acestui stat de drept.

În această situaţie este obligatoriu ca ale sale, ale lor (ai săi şi ai lor) să devină, fără întârziere AI NOŞTRI, chiar dacă acest lucru înseamnă, în fapt, ruperea bruscă şi distrugerea acelui cordon ombilical, ilegal şi ilegitim, care timp de opt ani a alimentat o stare de lucruri bolnavă, total anticonstituţională. 

Pentru stabilitate naţională şi în spiritul legii.

Dorinţe şi relevanţe nuanţate

Motto : "Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie"

Nu cred că aş fi avut în atenţie un asemenea subiect dacă, urmărind ultimele evenimente interne apărute în media, nu aş fi găsit acel anunţ "şoc" despre subiectul care urma să zguduie clasa politică, concomitent cu dezvăluirile trustului INTACT despre amestecul serviciilor în media. Motivat de modul cum aceste două evenimente media au fost finalizate, respectiv demontarea pertinentă a acuzelor în cazul dnei judecător Mona Pivniceru (ca acţiune bine pusă la punct de serviciile în atenţie) şi  demascarea infiltrării realizate de SRI în redacţia "Jurnalului naţional", gandurile mele se indreaptă spre ceea ce aş putea numi  DILEMA CONTINUĂ faţă de democraţia românească. Mai concret şi mai pe înţeles, mă gândesc dacă România secolului 21 este UN STAT DE DREPT sau un stat de drepţi ?

Tot mai mult, zilele acestea, s-au făcut referiri la statul de drept şi la obligativitatea respectării, în totalitate, a principiilor care-l guvernează. Separarea puterilor în stat a devenit laitmotivul intervenţiei tuturor categoriilor de actori, implicaţi în criza politică românească, dar cu preponderenţă  al celor din sfera juridică. Apologii sau acuze au umplut minutele emisiunilor dedicate "disecării" fenomenului politic autohton, dar şi intervenţiilor externe "dezinteresate". Poziţii mai mult sau mai puţin partinice ne-au împărţit în două tabere care stau, gata gata, să se sfâşie în timp ce, fără să ne dăm seama, criza globală ne scufundă, tot mai mult într-o dependenţă  totală faţă de valori şi crezuri până mai ieri de neacceptat.

Mi-aş dori ca în tot acest amalgam eterogen de tendinţe, idei, practici, principii şi teorii să fim cetăţenii unui STAT DE DREPŢI.
Vă rog să vă opriţi din comentarii. În dex există, între multe altele, şi această definiţie (pe care o redau prin copy paste):
DREPT² .... 2) În conformitate cu adevărul; adevărat; just; cinstit. ...Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | PermalinkNu v-aţi dori un astfel de stat, în care totul să fie în conformitate cu adevărul, just şi cinstit ? Cu siguranţă aţi dori un asemenea stat, dar din păcate el este o pură utopie. Evoluţia societăţii umane ne-a demonstrat incapacitatea realizării acelui stat în care să primeze acea utopică lozincă : "Libertate, egalitate, fraternitate". De ce ? Din singura cauză că aceasta a rămas o simplă formulare, e drept, cu rezonanţă peste veacuri, dar şi pentru că idealul mişcării care a creat-o, a fost atăt de bine înmormântat de cel care a proclamat : "Cetățeni, Revoluția s-a așezat la principiile pe care am început-o: ea s-a încheiat!", Napoleon Bonaparte (Wikipedia - Revoluţia franceză).Iar drepţii care astăzi ar trebui să ne fie exemple de trăire şi dăruire spirituală s-au identificat într-atât cu materialismul şi plăcerile lumeşti, încât se dovedesc demni urmaşi ai celor care, cu aproape două mii de ani în urmă, au primit avertizarea: " vai de voi!".
Imi doresc UN STAT DE DREPT, unde separarea puterilor în stat să fie efectivă, în care să mă simt protejat de legi şi instituţii imparţiale, unde regulile şi reglementările să nu se aplice discreţionar, unde Constituţia să fie respectată în toată desăvârşire ei, iar cetăţeanul să fie cel căruia să i se slujească şi nu el să fie slugă.  Nu vreau să dezvolt mai mult acest subiect. A fost disecat şi, cu siguranţă, va mai fi analizat de personalităţi mult mai competente şi de impact în societatea romănească. Vreau să închei acest mic capitol al gândurilor mele, redându-vă poziţia unuia dintre părinţii fondatori ai naţiunii americane şi principalul autor al Declaraţiei de Independenţă, Thomas Jefferson: “Guvernele există pentru interesul guvernaţilor, nu al guvernanţilor.” 
Din păcate, toate cele prezentate anterior pălesc şi dispar în faţa evidenţelor revelate de adevărata desfăşurare a vieţii cotidiene româneşti în anul 2012 .
Când evidenţele şi realitatea ne demonstrează că astăzi tot ce se întâmplă în societatea românească se întâmplă la comandă şi comandat, cănd suntem aruncaţi în practica totalitarismului şi dictaturii cultului personalităţii, când HOŢUL strigă "hoţii", cănd se vorbeşte de libertate, dar faptele demonstrează contrariul, când toate structurile de siguranţă ale statului sunt concentrate în mâna unei singure persoane şi-i execută orbeşte ordinele în timp ce securitatea naţională este grav afectată de imixtiuni externe faţă de care, tot din ordinul acelei uneia şi singure persoane, nu se întreprinde nici o masură de contracarare şi când vedem că toate aceastea, alături de foarte multe alte relevanţe nespuse, dar ştiute şi documentate, au o singură sursă de impulsionare, preşedintele suspendat, concluzia este mai mult decât simplă şi elocventă. Contrar Constituţiei şi libertăţilor postdecembriste, ţara noastră este un adevărat STAT DE DREPŢI, demn urmaş al totalitarismului dictatorial şi în nici un caz acea Românie dorită de marele Eminescu sau de cei care şi-au dat viaţa pentru împlinirea strofei :
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

 

Coabitarea, normalitate sau utopie?

Nu sunt oracol, prezicător sau cititor în stele. Nu doresc să abordez o temă care, cu siguranţă, va naşte pasiuni şi intrigi, scenarii şi contrascenarii. Mă raportez, doar, la cele câteva declaraţii apărute in media, vizavi de o posibilă coabitare, bineânţeles dacă, şi numai dacă, oficial, preşedintele suspendat va primi acceptul CCR pentru întoarcerea la Cotroceni.

Precizare: nu doresc să fac absolut nici o speculaţie. Urmează şase zile de foc. Pentru putere, pentru opoziţie, pentru popor, dar mai ales pentru CCR.  Dacă instanţa supremă va judeca părtinitor sau nu, este şansa sau neşansa ei pentru credibilizarea sau decredibilizarea libertăţii si independenţei justiţiei într-o ţară membră UE şi cu pretenţii democratice. Cert este că şi CCR, sau cei care compun această instanţă, va fi supusă unei judecăţi, mai devreme sau mai târziu. Dar asta presupune o altă abordare.

Ce vreau să punctez astăzi, in aceste gănduri, priveşte viitorul nostru apropiat când, ipotetic, preşedintele suspendat işi va relua locul de garant al libertăţilor poporului.
Ce va face ? Cum va acţiona şi reacţiona? Cum va coabita cu celelalte componente ale statului de derpt?

Acordându-i prezumpţia de nevinovăţie, realitate a lumii libere, pe care nu o vedem aplicată de instituţia democratică menită să ne apere de infractori şi infracţiuni, as putea întrezări o destindere, gen "sfârşitul răboiului rece". În sensul acesta, aş vedea o calmare a ostilităţilor, o stingere a pasiunilor, o aplanare a atacului la persoană, a luptei fratricide,o normalizare a cotidianului, etc.  Un ETC. adânc, tulbure, de nepătruns, deoarece sunt atătea variabile care trebuie luate in calcul, cu acel fatidic si improbabil : daca.

Pentru ca exista, totuşi, un mare DACA. 
La fel de adânc, tulbure, invariabil şi de nepatruns, deoarece, ca orice variabilă, sau presupunere, solicită clarificări: formale şi informale, organizaţionale, relaţionale si, nu în ultimul rând, de atitudine.Legate  de multe întrebări, între care :

Cum va fi respectată Constituţia şi esenţa ei : suveranitatea poporului ?
Cum va fi respectată separarea reală a puterilor statului?
Care va fi atitudinea faţă de atribuţia supremă de garant al libertăţilor poporului şi îndeplinirea rolului de mediator?
Care va fi atitudinea faţă de tendinţele revanşarde şi de răzbunare?
Care, cum şi în ce fel .....

Dacă la toate întrebările acestea şi la celelalte multe, nespuse, răspunsul ar fi, consensual, în favoarea revenirii la normalitate, totul ar fi frumos şi bine. Din păcate, există un mare hop, un mare DAR....

Dar... ţinând cont de ANTECEDENTELE dlui Băsescu şi de modul în care şi-a creat acea aureolă de FACTOTUM ( fără să fi ţinut cont, vreodată. că pentru aceeaşi caracteristică personală, cineva a fost pus, la propriu, la zid) cu care a demolat orice încredere într-o reală reaşezare democratică a vieţii, e greu de presupus că răspunsurile vor fi în asentimentul poporului.

Căci, vrem sau nu vrem, nu putem să ne gândim la sfârşitul războiului rece, fără să nu ne amintim de cele două concepte "cheie" care l-au precedat, glasnosti şi perestroika care, prin aplicarea şi libertăţile care le-au urmat în finalul comunismului european, au condus la acordarea Premiului NOBEL pentru pace lui Mihail Gorbaciov. 

În mod asemănător, nu putem să ne gândim la o coabitare normală,  fară să ne uităm că simpla declarare a acceptării acesteia, nu înseamnă nimic, dacă NU ESTE URMATĂ DE FAPTE.
Din păcate faptele de până acum nu au demonstrat decăt un lucru: imposibilitatea schimbării unui caracter atât de puternic şi, în acelaşi timp. atâr de controversat.

Căci, dacă în ceasul al doisprezecelea, dl preşedinte suspendat ar ieşi în faţa naţiunii şi şi-ar cere iertare pentru gravele greşeli facute anterior, recunoscându-şi astfel vina, CA UN BUN CREŞTIN CUM SE PRETINDE, totul ar fi în regulă.

DAR cum nimic din atitudinea sa nu indică vreo asemenea "slăbiciune" creştină, teamă mi-e că această coabitare este cea mai utopică soluţie care ar putea fi luată în calcul.

Nu de alta, dar tot la fabula cu broasca şi scorpionul mă gandesc. Şi la morala continuă :..."DACA NU M-AM PUTUT ABŢINE !?"