Găsindu-l pe Eminescu

"Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece."

Vă mai aduceţi aminte de marele nostru Eminescu ?

Am ales, astăzi, să postez câteva gânduri legate de minunata şi semnificativa GLOSSA eminesciană, tocmai pentru faptul că este atat de actuală şi, in profunzimea ei, atât de pedagocică. Şi, pentru că tot vorbim de spirit patriotic şi naţional, atât de unică, pentru că NU NE-O POATE LUA NIMENI.

Imperiile apar şi dispar (probabil aşa va fi şi cu "fraţii" noştri mai mari - SUA şi UE), economiile cresc sau falimentează, în clasamentele  de toate felurile  poziţiile se schimbă aleatoriu, apar şi dispar stele de tot felul şi caruselul curgerii timpului ne poate da mii şi mii de exemple din care putem înţelege, fără dubiu, că vreme trece, vreme vine.

Viaţa îşi urmează cursul ei milenar: se nasc noi suflete, copii cresc şi ajung adolescenţi, aceştia se desăvârşesc (sau nu), devin adulţi cu realizările sau decepţiile lor, imbătrânesc şi, conform şlagărului, "vine o zi... când se va sfârşi".

Soarele răsare şi apune, încontinuare,  fără ca omul să-l poată influenţa în vreun fel.

În tot acest tablou, deloc idilic, oamenii se delimitează in două categorii, diametral opuse: unii uită complet realitatea şi, bazându-se pe principii mercantile şi materialiste agonisesc, agonisesc şi tot agonisesc, cladindu-si existenţa pe dictonul "ACUM SI AICI", alţii mai introspecţi si preocupaţi nu numai de "stomac" ci şi de suflet, se calauzesc dupa principii spirituale cu totul şi cu totul diferite.  Între cele două grupuri, bine definite, se află nehotărâţii, cei care nu şi-au stabilit incă apartenenţa, nu şi-au manifestat opţiunile sau, pur şi simplu, încă aşteaptă.

Însă indiferent din ce categorie facem parte, indiferent cum ne raportăm la situaţia internă sau internaţională, indiferent daca suntem inregimentaţi politic sau suntem independenţi (neutri), indiferent cum primim sau respingem "impunerile externe", DEZINTERESATE, rămâne o constanta indubitabila în viaţa noatră : SUNTEM CEEA CE GÂNDIM ÎN INIMA MOASTRĂ. Indiferent de studii, poziţie socială, grade, titluri sau oricare alte elemente care ne deosebesc. Şi de acest adevăr nu ne putem ascunde. 

Lăsându-vă să reflectaţi la acest adevăr, nu pot sa inchei decât cu ultima strofă a Glossei şi cu îndemnul de a analiza întreaga poezie, pentru a-i inţelege actualitatea şi, de ce nu, învăţătura profundă pe care ne-a transmis-o peste ani:

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.