Clarificare pentru stabilitate: ai săi, ai lor sau ... ai noştri ?

Motto : " Nimeni nu e mai presus de lege" - Constituţia României

În toate postările de până acum, am avut ca punct de plecare o ştire, un eveniment, o intervenţie media sau orice altceva care să-mi fi pus gândurile la lucru. Nici astăzi nu voi face excepţie. Şi fac această afirmaţie cu toată răspunderea, deoarece astăzi vreau să fac mai mult decât să-mi expun propriile gânduri pentru a fi urmărit. Astăzi vreau să invit pe toţi cei care parcurg aceste rânduri să găsească răspuns spre rezlvarea următoarei întrebări: ai cui sunt toţi cei care trebuie să ne asigure stabilitatea, siguranţa şi securitatea naţională ?

Ai săi, ai lor sau ... ai noştri ?

Pentru că, cu siguranţă, nu toţi ati parcurs site-ul Adminstraţiei Prezidenţiale, am să încep scurta mea incursiune în descifrarea întrebării sus-menţionate, cu un copy paste referitor la Consiliul Suprem de Aparare a Ţării:

" Consiliul Suprem de Apărare a Ţării este autoritatea administrativă autonomă investită, potrivit Constituţiei, cu organizarea şi coordonarea unitară a activităţilor care privesc apărarea ţării şi siguranţa naţională. 
  Activitatea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării este supusă examinării şi verificării parlamentare.  

Membrii Consiliului Suprem de Apărare a Ţării sunt: ministrul apărării naţionale, ministrul administraţiei şi internelor, ministrul afacerilor externe, ministrul justiţiei, ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri, ministrul finanţelor publice, directorul Serviciului Roman de Informaţii, directorul Serviciului de Informaţii Externe, şeful Statului Major General şi consilierul prezidenţial pentru securitate naţională. 

(extras din Legea 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării) "

Au apărut, în aceste zile, acuze asupra modului în care siguranţa naţională a fost afectată, grav, de slaba activitate sau, mai bine zis, DE PERFECTA INACTIVITATE pe care anumite servicii le-au  etalat, mai mult sau mai puţin voalat, pentru a împiedica imixtiunile unor puteri străine, in politica internă puteri care, chiar parteneri fiindu-ne, au făcut un lucru impardonabil: încălcarea crasă a Constituţiei.

Pe de altă parte, din motive ştiute doar de superiorii lor (şi de cei care-i comandă), o categorie aparte din răndul celor indriduiţi cu apărarea libertăţilor şi drepturilor fundamentale, puterea judecătorească, au întreprins o serie de activităţi post-votare nemaiîntâlnite până acum, deşi sesizările votărilor precedente, de ordinul miilor, puteau pune pe gânduri o instituţie imparţială, pusă în mişcare doar de câteva sute de declaraţii, unele din cele mai şocante ("s-a participat la vot").

Ţinând cont că în Constituţie este prevăzut expres că "cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea",  că respectivele drepturi şi libertăţi sunt expuse detaliat şi explicate în articolele următoere şi că, pentru asigurarea îndeplinirii lor ÎN FOLOSUL CETĂŢENILOR , statul dispune de instrumente organizaţionale democratice şi legale, nu poţi să nu te întrebi pentru cine şi ale cui sunt aceste organisme.

Dacă analizăm ultimele evenimente în care sentimentul naţional a fost atât de bruscat de intervenţiile cancelariilor occidentale, şi în special cea a SUA şi Ungaria, dar şi a UE, în general, nu poţi trece cu vederea incapacitatea serviciilor din domeniul siguranţei naţionale şi a minsterului de externe, de a face faţă situaţiei, decât într-un singur caz: ei, cei obligaţi cu buna STABILITATE NATIONALA nu erau ai noştri.

Dacă analizăm activitatea reprezentanţilor Parchetului, din ultima perioadă, cu măsuri atât de controversate împotriva oamenilor de rand, nu poţi găsi decât o singură motivare a acestei situaţii : ei nu erau ai noştri.

Dacă analizăm activitatea organismului suprem sus-menţionat, ca şi pe cea a Parlamentului  şi a CSM-ului (aflate, normal, în concediu) şi nu găsim nici o reacţie constituţională, nu există decât o singură explicaţie: ei nu erau ai noştri.

Ei nu erau ai noştri, ai POPORULUI.

Simplu şi fără extensii oculte, conspirative sau de orice altă natură interpretativă.

Dacă nu sunt reprezentanţii noştri, ai poporului, întrebarea logică, se subânţelege: ale cui sunt toate organele, organismele şi instituţiile implicate în asigurarea stabilităţii naţionale, a asigurării libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale catăţenilor, a securităţii şi siguranţei naţionale?
Răspunsul, dur şi fără dubii, este acesta : ale sale, ale lor (ai săi, ai lor). 

În condiţiile în care toate legile, documentele şi actele normative, începând cu actul legislativ suprem, Constituţia, statuează că toate şi tot ce înseamnă un STAT DE DREPT sunt concepute pentru a sluji unui singur şi unic beneficiar, POPORUL SUVERAN, nu poate exista nici o altă soluţie sau direcţie spre care se pot canaliza mijloacele şi metodele specifice îndeplinirii atribuţiunilor presupuse acestui stat de drept.

În această situaţie este obligatoriu ca ale sale, ale lor (ai săi şi ai lor) să devină, fără întârziere AI NOŞTRI, chiar dacă acest lucru înseamnă, în fapt, ruperea bruscă şi distrugerea acelui cordon ombilical, ilegal şi ilegitim, care timp de opt ani a alimentat o stare de lucruri bolnavă, total anticonstituţională. 

Pentru stabilitate naţională şi în spiritul legii.