Ziua în care au venit ... SMS-urile

"Ziua în care vin peştii". Vă mai amintiţi? Acesta este titlul unui film absolut remarcabil - vechi, e drept, realizat în 1967 de grecul Mihalis Cacoyannis - pe care însă nimeni nu-l mai prezintă pe zecile noastre de televiziuni postdecembriste, fiindcă „educarea” telespectatorului prin pelicule cu multe distrugeri, sânge şi morţi, cu scene horror sau pornografice, aduce infinit infinit mai mult rating. Este vorba despre o comedie neagră, cu final dramatic, care prezintă o aventură aparent banală, poveste de vacanţă ce ar trebui să se încheie cu o serbare spontană, ca o frumoasă nebunie, acoperă de fapt o realitate cumplită, însă cu mare potenţial tragic. În timp ce într-o localitate de pe mirificele meleaguri greceşti se încinge un fel de petrecere câmpenească între băştinaşi şi militarii americani dislocaţi în zonă, un container cu material nuclear, pierdut în zonă de americani şi gasit de o familie care trăieşte într-o sărăcie lucie, pune în pericol oamenii, localitatea şi întregul mediu maritim şi terestru, prin inconştienţa sătenilor, dar, în acelaşi timp, prin speranţa lor de îmbogăţire datorită comorii găsite. Oamenii petrec, dar situaţia, scăpată de sub control, nu mai poate fi ascunsă. Prin urmare, DJ-ul care le pune muzica la maximum încearcă să îi anunţe pe concetăţenii aflaţi în culmea euforiei că moartea se află lângă ei. Atention, please! Atenţie vă rog! - sună apelul disperat, repetat în mod obsesiv. Dar veselia e prea mare, volumul muzicii prea ridicat, deopotrivă - prea deplină, ca să se audă măcar semnalul de alarmă. Pe acest fundal, filmul se încheie: zecile sau sutele de oameni dansează şi se bucură în extaz, muzica asurzitoare curge mai departe, iar moartea îşi continuă lucrarea în mod discret, dar cu o tenacitate de neînvins, prin sutele sau miile de peşti morţi care acoperă, încetul cu încetul,  plaja.

Am făcut această compilaţie după articolul cu acelaşi titlu publicat pe site-ul http://www.uer.ro/?d=rev&sd=82&p=editorial.html, pentru a introduce câteva gânduri care mă urmăresc astăzi, după MARELE CHIX cu care ne-a "onorat", mai bine zis OMORÂT, Parlamentul, în disperarea de a nu deranja celebra, de acum, TROICĂ: Barroso - Obama - Merkel. 

Nu vreau sa readuc în discuţie tot ceea ce s-a întâmplat în această "lungă vară FIERBINTE", nu vreau să analizez ce a fost greşit, ce va fi sau cum va fi. Cu siguranţă, vor curge râuri de cerneală (tipografică) şi se vor uza sute de cartuşe de imprimantă în disecarea fenomenului DEZAMĂGIRII NAŢIONALE din august 2012. Cu siguranţă vor fi disecate şi re-disecate toate mişcările făcute pe eşicherul politic românesc. 

TOATE ACESTEA NU VOR MAI ÎNSEMNA, însă, NIMIC pentru cei peste 8 milioane şi ceva de "obraznici" care au crezut, UTOPIC, că au LIBERTATEA DE A-ŞI MANIFESTA VOINŢA ÎN PROPRIA LOR ŢARĂ şi că, asumându-şi TOATE CONSECINŢELE, iniţiatorii acelei MIŞCĂRI DE ASANARE a POLITICULUI autohton CORUPT, vor duce până la capăt demersul lor, cu orice preţ.

De ce ? 

Pentru că aşa cum s-a întâmplat în filmul sus-menţionat, când potenţiala "comoară" găsită de sătenii hămesiţi şi dispreţuiţi de turiştii-yankei, le-a produs o utopică speranţă de înavuţire, ducând în cele din urmă la o groaznică şi MORTALĂ DEZAMĂGIRE, conştientizată doar în momentul apariţiei, pe plajă, a miilor de peşti morţi, tot aşa evenimentele pe care le aşteptam din partea ALEŞILOR NOŞTRI şi le credeam PRO-DEMOCRATICE şi numai PENTRU POPOR, s-au demonstrat a fi cea mai mare UTOPIE şi subjugare naţionaţă  PRO - B.O.M. (troica susamintită) pe care am conştientizat-o în momentul PRIMIRII SMS-urilor.

Ca exemplu, doar un singur caz sugestiv: domnului Socaciu cum îi venea să plângă după ce, în mijlocul oamenilor fiind şi convingându-i că ceea ce POPORUL A HOTĂRÂT SE VA ÎMPLINI, a fost umilit, ca toţi cei peste 8 milioane de votanţi, de telefoanele primite pentru CĂLCAREA ÎN PICIOARE a promisiunilor făcute. 

Nouă, celor care aşteptam ORICE SACRIFICIU, cum credeţi că ne era inima?

Pentru cei care au trădat ÎNCREDFEREA POPORULUI, indiferent de motive - dar cu siguranţă pentru A NU DERANJA FAIMOASA TROICA BOM-istă - ultima secvenţă a filmului la care m-am referit LE OFERĂ RĂSPUNSUL. 

Şi acesta relevă aceeaşi conştientizare a DEZAMĂGIRII MORTALE şi deznădejdii nemeritate pe care ni le-a adus, nouă, celor ce i-am urmat şi am crezut în ei, ZIUA ÎN CARE AU VENIT SMS-urile.

PS

Nu mai am putere sa corectez acest text.

Pentru mine, personal, revenirea fostului preşedinte dublususpendat înseamnă aceeaşi neputinţă de a-mi trăi decent viaţa, CUM PRETINDE CONSTITUŢIA, prin lipsa unui loc de muncă la 56 ani şi prin modificarea INFRACŢIONALĂ a Legii Pensiilor, MADE ROBERTA A.

Mulţumesc din inimă SMS-urilor!