De ce tac ... cancelariile ?

Trupa O-Zone ne-a incântat inimile, în anii trecuţi, cu cunoscutul şlagăr "De ce plâng chitarele". O poveste de dragoste, aşa cum sunt toate poveştile de dragoste, a condus la versurile ce au compus melodia care, în încheiere, lăsa o speranţă: "ce-a fost nu s-a pierdut!".

Extrapolând astăzi, după aproape o săptămână de la Marea Trădare Naţională din 21 august 2012, melodia m-a transpus într-un cadru deloc idilic, plin de întrebări, îndoieli, nesiguranţă, incertitudine şi tot ce se poate descrie în Romînia acestor vremuri, după injosirea făcută POPORULUI de către CEI ŞASE care AU BUCURAT VESTUL. În această situaţie găndurile mele, reluate în faţa calculatorului după aproape o săptămână de inactivitate, mi-au trezit întrebări peste întrebări, dintre care pe una doresc să o aduc în faţa cititorului, şi nu numai: DE CE TAC CANCELARIILE ?

Cu surle şi trâmbiţe, M.L.S.R. (?) (MAREA LOVITURĂ DE STAT DIN ROMÂNIA) a fost disecată, analizată şi tranşată (democratic) între un garaj şi puternicele zone de influenţă ale aşa-zisei "lumi libere". 

Pe repede înainte, fără a lua "pulsul real" al naţiunii şi grăbindu-se să nu piardă un partener adecvat de dezvoltare a planurilor oculte de împărţire a Europei, cancelaria de la Bruxelles împreună cu cea din Berlin au dat verdictul verdictelor secolului 21: REALITATEA ROMÂNEASCĂ ESTE CA BASESCU SĂ DOMNEASCĂ. In acest sens, închizând ochii la imixtiunea ungurului (căci, vezi Doamne, suntem europeni şi tinem la libertatea minorităţilor) şi aplicând cu succes sloganul machiavelic SCOPUL SCUZĂ MIJLOACELE, au dat frâu liber efortului conjugat al DENIGRĂRII NAŢIONALE pus în "artă" tocmai de europarlamentarii români, trimişi acolo să apere naţiunea şi identitatea românească (în treacăt fie spus, apartenenţa la structurile SOROS trebuiau de mult documentate ca acţiuni antinaţionale. Se întoarce în mormânt cel pentru care APĂRAREA INTEGRITĂŢII NAŢIONALE devenise un crez şi o prioritate). Ulterior, prin subordonarea principalelor instituţii cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, dar şi pe cele care, constituţional, aveau menirea să apere DREPTURILE SI LIBERTĂŢILE CONSTITUŢIONALE ALE POPORULUI, cel sprijinit atât de puternic de U.E. a primit, pe tavă, ceea ce nu i se cuvenea şi nu-i era destinat: ANULAREA UNUI VOT PERFECT LEGAL.
Despre acestea toate, marii lideri occidentali pot gasi referiri şi în minunatul Nibelungenlied, epopee cunoscută, fără doar şi poate, atât de dna Merkel căt şi de amatorii de "lovituri sub centură" gen HAGEN.

Alături de această OCULTĂ, marele frate democrat de peste ocean, "Unchiul Sam", ca un binecunoscut propovăduitor şi, în acelaşi timp, provocator întru libertate (a se vedea ultima invadare a IRAK-ului), temăndu-se că este lasat deoparte şi va ieşi pe locul doi în "REGATA COTROCENIULUI" a aplicat strategia şi tactica "democratică"  de A NE ÎNVĂŢA ce este aceea "SUPUNEREA" şi OBEDIENŢA, intervenind direct şi brutal atât printr-un reprezentant oficial (oare ambasadorul nostru în SUA poate să facă vreo recomandare administraţiei Obama, sau oricare ar fi ea, în condiţiile în care CRIZA ÎN CARE AM FOST TÂRÂŢI A PORNIT DIN ACEASTĂ ŢARĂ ?), cât şi printr-un emisar foarte bine pregăti, informat şi atotcunoscător (aici trebuie să recunosc MERITUL DEOSEBIT AL S.I.E., secondat exemplar de celelalte servicii, în NELUAREA CELEI MAI MICI MĂSURI DE CONTRACARARE a lezării integrităţii şi suveranităţii naţionale).

Şi aşa, ca nişte mojici şi lepădături ce nu trebuie băgaţi în seamă, (DUPĂ CUM, probabil, CONSIDERĂ ACESTE CANCELARII OCCIDENTALE POPORUL ROMÂN), micii mari oameni puşi să susţină INTERESUL POPORULUI, au dat proba INDUBITABILĂ a servilismului politic ANTIPOPULAR şi ANTIDEMOCRATIC, am fost "executaţi" la focul mic al neo-inchiziţiei occidentale.

Rezultatul se cunoaşte şi nu vreau să-l mai aduc în atenţie.

Se cunosc şi reacţiile şi SE CUNOAŞTE FOARTE BINE şi realitatea NUMARULUI FATIDIC pentru CEI ASERVIŢI, obedienţi şi aroganţi. O realitate care, cu siguranţă, face înconjurul pământului. ŞI AL ACELOR DEMOCRAŢII, dacă mai există democraţii adevărate.

PARADOXAL însă, în faţa NOILOR CIFRE, în faţa EVIDENŢEI (chiar relative) celor PUŢIN peste 19 milioane de români existenţi între graniţele acelei ţări numătă ROMÂNIA (TOTAL ce mai poate primi sau pierde câteva sute de mii de persoane), reprezentanţii democraţiilor (?) sus-amintite au adoptat strategia struţului. Vorba-ceea: nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase.

Şi IAR mă întreb: VOINŢA ROMÂNILOR NU CONTEAZĂ ? (am intenţionat să fie GALBEN).
 Şi iarăşi : DE CE TAC CANCELARIILE ?

Căci pentru noi, acei peste 8 milioane de votanţi, rămâne aceasta CONSTANTĂ a lunii august şi a anului 2012: CE-A FOST BUN, NU S-A PIERDUT !