De foarte multa vreme ma preocupa un gand legat de ultimii douazeci de ani : ce s-a intamplat cu LIBERTATEA noastra !
Dupa bucuria castigarii acesteia , obtinuta cu atatea si atatea sacrificii si, in primul rand, cu pierderi umane considerabile, am ajuns, parca, intr-un punct mort al existentei noastre.
Am uitat pentru ce am luptat? Am pierdut esentialul? S-au schimbat, atat de repede, nazuintele si idealurile?
Aceste ganduri, mi-au adus aminte de minunatele "Legende ale Olimpului", citite cu multa placere in copilarie si, intr-un moment de introspectie, mi-au revelat un adevar dur care, parca, ne scapa din vedere: libertatea noastra a fost obtinuta, sau ne-a fost daruita?
Situatiile contradictorii prin care trecem, criza politica si sociala cu care ne confruntam si, nu in ultimul rand, ambiguitatile care ne afunda tot mai mult in promiscuitate, in loc sa ne elibereze, ma conduc cu gandul la ultima varianta pe care, vrem nu vrem trebuie sa o luam in calcul. Iar aceasta libertate daruita, seamana tot mai mult cu mitul Pandorei si darul ei inselator.
Pentru a va reaminti, pe scurt, povestea, va prezint un "copy-paste" din Wikipendia:
"Pandora (în limba greacă Πανδώρα) a fost în mitologia greacă prima femeie de pe pământ. Ea a fost creată de zeii care, geloși pe Zeus care crease bărbații, au hotarât să creeze o femeie perfectă. Hefaistos, zeul meșteșugăritului, folosind apă și pământ, i-a dat corp și chip. Ceilalți zeii au înzestrat-o cu multe talente: Afrodita i-a dat frumusețea,Minerva înțelepciunea, Apollo talentul muzical, Hermes puterea de convingere. De aici și numele său, Pandora însemnând în limba greacă cu toate darurile.
După ce Prometeu l-a imitat pe Zeus creînd el însuși oameni perfecți din lut, oameni cărora le-a dat viață cu razele soarelui și cărora le-a oferit focul furat de pe Olimp, Zeus s-a simțit jignit de îndrăzneala acestuia și a decis să se răzbune. El l-a pus pe Hefaistos să creeze o cutie în care zeii au depus toate relele: cruzimea (Ares), aroganța (Poseidon), suferința/durerea (Hefaistos), vanitatea (Hermes), lăcomia și gelozia Herei, pofta trupească (Afrodita), ura (Artemis), lăcomia (Atena), bolile (Apollo), lenea (Dionis), tristețea (Demetra), teama, înșelăciunea și subjugarea muritorilor de către zei (Zeus) și, nu în cele din urmă, suferința și moartea (Hades). Doar Hestia (sau poate mai probabil Atena, zeița înțelepciunii) s-a deosebit de ceilalți zei depunând în această cutie Speranța.
Într-un fals acces de bunătate, Zeus i-a oferit-o lui Prometeu pe Pandora drept soție și cutia (Cutia Pandorei) drept cadou. Simțind că la mijloc este un șiretlic, Prometeu a refuzat cadourile. Zeus s-a îndreptat apoi către Epimeteu, fratele lui Prometeu, care, subjugat de frumusețea Pandorei, a acceptat-o de soție. Împins de firea sa curioasă, Epimeteu a deschis cutia și astfel toate relele din interior au scăpat și s-au împrăștiat pe pământ. Înfricoșat, s-a grăbit să închidă capacul, neobservând că singurul lucru care rămăsese pe fundul cutiei era Speranța."
Este o zi linistita, cand lumea se poate gandi SI la cele spirituale, nu doar la cele materiale.
De aceea, nu mi-am propus astazi altceva decat sa invit, pe cei ca mine, la o introspectie, o analiza atenta si completa a cotidianului concret si la o meditare, sincera si absolut independenta, asupra raspunsului la intrebarea sus mentionata.
Evidentele sunt mai mult decat concludente, iar asemanarile cu mitul Pandorei si cutia ei ar trebui sa ne trezeasca din aceasta letargie mioritica, distructiva.
Si daca ne trezim, acum in ceasul al doisprezecelea, sa ne reantoarcem la libertarea REALIZATA in decembrie 1989, desteptarea Romaniei si sa ignoram cutia Pandorei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu