Precizare: nu doresc să fac absolut nici o speculaţie. Urmează şase zile de foc. Pentru putere, pentru opoziţie, pentru popor, dar mai ales pentru CCR. Dacă instanţa supremă va judeca părtinitor sau nu, este şansa sau neşansa ei pentru credibilizarea sau decredibilizarea libertăţii si independenţei justiţiei într-o ţară membră UE şi cu pretenţii democratice. Cert este că şi CCR, sau cei care compun această instanţă, va fi supusă unei judecăţi, mai devreme sau mai târziu. Dar asta presupune o altă abordare.
Ce va face ? Cum va acţiona şi reacţiona? Cum va coabita cu celelalte componente ale statului de derpt?
Acordându-i prezumpţia de nevinovăţie, realitate a lumii libere, pe care nu o vedem aplicată de instituţia democratică menită să ne apere de infractori şi infracţiuni, as putea întrezări o destindere, gen "sfârşitul răboiului rece". În sensul acesta, aş vedea o calmare a ostilităţilor, o stingere a pasiunilor, o aplanare a atacului la persoană, a luptei fratricide,o normalizare a cotidianului, etc. Un ETC. adânc, tulbure, de nepătruns, deoarece sunt atătea variabile care trebuie luate in calcul, cu acel fatidic si improbabil : daca.
Pentru ca exista, totuşi, un mare DACA.
La fel de adânc, tulbure, invariabil şi de nepatruns, deoarece, ca orice variabilă, sau presupunere, solicită clarificări: formale şi informale, organizaţionale, relaţionale si, nu în ultimul rând, de atitudine.Legate de multe întrebări, între care :
Cum va fi respectată Constituţia şi esenţa ei : suveranitatea poporului ?
Cum va fi respectată separarea reală a puterilor statului?
Care va fi atitudinea faţă de atribuţia supremă de garant al libertăţilor poporului şi îndeplinirea rolului de mediator?
Care va fi atitudinea faţă de tendinţele revanşarde şi de răzbunare?
Care, cum şi în ce fel .....
Dacă la toate întrebările acestea şi la celelalte multe, nespuse, răspunsul ar fi, consensual, în favoarea revenirii la normalitate, totul ar fi frumos şi bine. Din păcate, există un mare hop, un mare DAR....
Dar... ţinând cont de ANTECEDENTELE dlui Băsescu şi de modul în care şi-a creat acea aureolă de FACTOTUM ( fără să fi ţinut cont, vreodată. că pentru aceeaşi caracteristică personală, cineva a fost pus, la propriu, la zid) cu care a demolat orice încredere într-o reală reaşezare democratică a vieţii, e greu de presupus că răspunsurile vor fi în asentimentul poporului.
Căci, vrem sau nu vrem, nu putem să ne gândim la sfârşitul războiului rece, fără să nu ne amintim de cele două concepte "cheie" care l-au precedat, glasnosti şi perestroika care, prin aplicarea şi libertăţile care le-au urmat în finalul comunismului european, au condus la acordarea Premiului NOBEL pentru pace lui Mihail Gorbaciov.
În mod asemănător, nu putem să ne gândim la o coabitare normală, fară să ne uităm că simpla declarare a acceptării acesteia, nu înseamnă nimic, dacă NU ESTE URMATĂ DE FAPTE.
Din păcate faptele de până acum nu au demonstrat decăt un lucru: imposibilitatea schimbării unui caracter atât de puternic şi, în acelaşi timp. atâr de controversat.
Căci, dacă în ceasul al doisprezecelea, dl preşedinte suspendat ar ieşi în faţa naţiunii şi şi-ar cere iertare pentru gravele greşeli facute anterior, recunoscându-şi astfel vina, CA UN BUN CREŞTIN CUM SE PRETINDE, totul ar fi în regulă.
DAR cum nimic din atitudinea sa nu indică vreo asemenea "slăbiciune" creştină, teamă mi-e că această coabitare este cea mai utopică soluţie care ar putea fi luată în calcul.
Nu de alta, dar tot la fabula cu broasca şi scorpionul mă gandesc. Şi la morala continuă :..."DACA NU M-AM PUTUT ABŢINE !?"
Într-o stare de normalitate, coabitarea este necesară şi posibilă. În condiţiile date mi se pare o utopie.
RăspundețiȘtergereIar utopia este cu atât mai de neânţeles, cu câ este sugerată de reprezentantul "primei democraţii" mondiale, P.Gordon.
Ștergere